noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 235
ANTROPOLOGIA LUI MARCU
Antropologia lui Marcu este legată de dinamica romană a
evangheliei sale. Concepţia sa despre om este prezentată
în termeni dinamici, care subliniază intervenţia regală,
divină a lui Isus. În acelaşi timp, Isus este prezentat întro
serie de evenimente care atrage atenţia asupra lucrării
sale ca rob a lui Yahveh, obed Yahveh, care face lucrările
lui Dumnezeu (cf. Isaia 48).
ANTROPOLOGIA LUI MATEI
În afara acestui trunchi comun al antropologiei sinoptice,
se pot pune în evidenţă şi elemente specifice fiecărei
evanghelii.
O primă caracteristică a evangheliei lui Matei este
viziunea lui asupra genealogiei lui Isus, Matei 1:1-17 (un
interes împărtăşit cu Luca, 3:23-38). Identitatea
mesianică a lui Isus este afirmată de Matei prin probarea
descendenţei avraamice şi davidice, printr-o codificare
numerică de tip rabinic, prin trei serii de câte paisprezece
generaţii, paisprezece fiind numărul numelui lui David).
Aşadar, lista din Matei 1 este concentrată pe istoria lui
Israel şi valoarea descendenţei masculine (sunt amintiţi
preponderent bărbaţii care sunt socotiţi părinţii cei mai
de seamă; există doar patru menţiuni de femei, ca mame
ale fiilor lor: Tamar, Rahab, Rut, Bath-şeba). Informaţia
implicită dată de Matei este că la iudei avea importanţă
această genealogie, şi că, într-adevăr, Isus are dovezile
care îi atestă mesianitatea, chiar şi biologic,
corespunzând, astfel, cu profeţiile VT. Interesul în
împlinirea profeţiilor este mai general, în Matei, şi se
observă în multe texte (1:2, 2:5, 2:15, 2:17, 4:14, 8:17,
12:17, 13:35, 21:4, 26:56, 27:9, 27:35).
În vâltoarea evenimentelor legate de naşterea lui
Mesia, Matei arată neprihănirea lui Iosif, ca pe o calitate
a mediului în care va creşte Isus, pentru că Iosif este
gata să divorţeze de Maria, pe ascuns, atunci când crede
că au fost călcate jurămintele de castitate (el este şi drept