noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

224 TBNT
Duhul Sfânt este implicat în proclamarea Evangheliei
în mai multe feluri (cf. 1 Tesaloniceni 1:5-6). Duhul este
prezent în bucuria şi minunile care însoţesc predicarea
Evangheliei (Galateni 3:2; cf. 1 Corinteni 1:18-25). Duhul
Sfânt este Duhul prin care s-a dat Scriptura: 1 Corinteni
2:6-16. Duhul Sfânt dă credinţă, inspiră la credinţă: 2
Corinteni 4:13. Duhul Sfânt este implicat în convertire:
Efeseni 1:13- 14, Tit 3:5.
„Duhul” sau „Duhul Sfânt” este un nume pentru
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, aşa cum Hristos este un
nume pentru Isus Hristos, o etichetă general folosită de
Pavel. În scrierile pauline se pot întâlni cu valoare
echivalentă mai mulţi termeni, cum sunt Duhul, Duhul
Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos (1
Corinteni 2:10-14, Romani 8:1-27, cf. Romani 8:9).
Echivalenţa acestor termeni arată relaţia similară dintre
Duhul Sfânt şi Tatăl şi Fiul, apartenenţa Duhului la
Sfânta Treime, relaţiile dintre persoanele divine în
cadrul Sfintei Treimi.
Duhul Sfânt în Epistola către evrei
Contextul Epistolei către evrei se aseamănă cu cel al
Epistolei către galateni, dar eroarea creştinilor din
această comunitate pare mult mai serioaasă. Galatenii
erau creştini care încercau să împace credinţa în Isus cu
Legea, dar în Evrei, cititorii sunt iudei creştini (posibil şi
prozeliţi, credincioşi veniţi la iudaism mai întâi, dintre
neamuri), care sunt ispitiţi să-l părăsească pe Hristos cu
totul şi să se întoarcă definitiv la Lege, la sistemul
jertfelor din VT, deoarece nu li se pare că Isus are ceva în
plus sau mai bun decât Legea.
De aceea, autorul foloseşte un argument detaliat,
elaborat, explicând cititorilor că Isus este mult superior
Legii (îngerilor, liderilor şi patriarhilor ca Avraam,
Moise, Aaron, Levi, jertfelor şi preoţilor), şi că o părăsire
a lui Isus nu poate însemna decât un regres, o întoarcere