noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 263
Totuşi, esenţa concepţiei lui despre Lege este profund
creştină, bazată pe libertate şi credinţă, şi, în acelaşi
timp, neaşteptat de paulină în unele din accentele ei.
CONCLUZII DESPRE LEGE ÎN NT
Se poate observa că Legea a constituit un subiect foarte
dezbătut începând chiar cu predicarea lui Isus. În
evangheliile sinoptice se observă mai ales împlinirea
Legii de către Isus şi superioritatea lui Isus faţă de Lege,
arătată în învăţăturile sale care îl prezintă ca fiind mai
mare decât Moise. Superioritatea legământului hristic
faţă de cel mosaic este evidentă în Matei şi în Ioan, în ce
priveşte comparaţia cu Moise (înmulţirea pâinilor,
predica de pe munte, discursul despre apa vieţii, etc.). În
Ioan superioritatea se vede prin contrastul între arhetip
şi realitatea împlinită, între carne şi duh, etc.
Cuvântările şi acţiunile lui Isus pun în perspectivă nouă
rolul Legii.
Contrastul între rolul trecut şi prezent al Legii apare
şi mai bine în epistolele NT. Aici discuţia este mai
nuanţată şi mai spiritualizată. Problema contrastului
dintre legământul vechi şi cel nou apare în primul rând
în Romani, Galateni, 1-2 Corinteni, şi Evrei.
Lege apare sub mai multe determinări: ea era
prezentă în legi şi prevederi pre-sinaitice (Eden,
Melchisedec), ea se regăseşte în religia Neamurilor prin
legea conştiinţei sau a inimii; Legea sinaitică (care
cuprinde legi divine dar şi elemente de legislaţie umană);
în legământul nou îşi fac loc diverse formulări noi,
creştine: legea credinţei, legea libertăţii, legea Duhului
de viaţă în Hristos, legea faptelor, etc.; de asemenea, se
face cunoscută şi existenţa unei legi şi a unei închinări
supra-sinaitice care are loc în Templul ceresc, la altarul
ceresc (închinarea din cer din Evrei, Apocalipsa, etc.).
Relaţia Lege-Hristos şi antiteza Lege-Duh sau Legecredinţă
apare aproape în toate scrierile NT şi îmbracă
diferite forme. Se observă relaţia complexă dintre Isus şi