noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 201
Duhului”; aici se reia tema de la începutul cap. 8, despre
„gândirea duhului” şi „gândirea trupului”).
În Romani 9:1, tonul lui Pavel devine personal,
asigurându-şi cititorii prin mărturia comună a sa şi a
Duhului Sfânt (summarturouses moi tes suneideseos mou
en pneumati hagio, conştiinţa mea îmi mărturiseşte
împreună cu Duhul Sfânt) că are o mare dragoste pentru
poporul său, Israel.
Romani 14-15
Tonul general reapare în capitolele 14-15, care se ocupă
cu trăirea creştină. Astfel, principiul enunţat în Romani
14:17, afirmă că esenţa Împărăţiei lui Dumnezeu nu este
nici legalismul, nici dispreţul unora faţă de regulile
adoptate de alţii, căci împărăţia lui Dumnezeu nu ţine de
reguli ascetice despre mâncare şi bătură, ci de
participarea la viaţa Sf. Treimi, Împărăţia lui Dumnezeu
fiind mai degrabă despre „dreptate, bucurie şi pace în
Duhul Sfânt”.
Ultimele referinţe sunt cuprinse în sfaturile generale
din Romani 15, care vorbesc despre planurile lui Pavel de
continuare a vestirii evangheliei către neamuri. Astfel, în
ceea ce ar putea fi o urare de încheire, în 15:13, Pavel le
doreşte romanilor ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fie
plini de nădejde. Apoi, el le mărturiseşte crezul său
evanghelistic (ca şi în 1:16-17), arătând că el slujeşte cu
atenţie astfel încât neamurile să fie o jertfă sfinţită de
Duhul Sfânt, bine primită de Dumnezeu, 15:16. Vestirea
evangheliei include toate modalităţile cunoscute: „fie prin
cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea
semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt”
(15:18-19).
Ultimul îndemn este unul la rugăciune unită pentru
Pavel „pentru Domnul şi din cauza dragostei Duhului”,
15:30.
Sinteză Romani