noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 69
Isus se numeşte pe sine însuşi Hristos când spune că
şi un pahar de apă dat ucenicilor din cauză că sunt ai lui
Hristos, va fi răsplătit, 9:41.
Apare apoi dilema faimoasă prezentată de Isus cu
privire la identitatea Fiului lui David, numit şi Domnul,
în Ps. 110:5 (12:35), care este numit, în Marcu, şi Hristos.
În 13:21, în discursul „micii apocalipse”, Isus atrage
atenţia că se va spune în mod fals că „Hristos este aici
sau acolo...” (implicând, că doar El este adevăratul
Hristos). În mod caracteristic pentru evangheliile
sinoptice, în Marcu 14:61 titlul Hristos devine cap de
acuzare în procesul dinaintea marilor preoţi, alături de
titlul de „Fiu al Celui binecuvântat” (două capete de
acuzare). De asemeni, în 15:32, marii preoţi şi cărturarii
îşi bat joc de Isus spunându-i „Hristos, regele lui Israel”,
cerându-i să se coboare de pe cruce ca să dovedească că
este Hristosul (cf. Zah. 12:10, ideea că Hristosul trebuie
să sufere era respinsă de mulţi rabini, mai ales în
literatura talmudică; era, totuşi, acceptată de un număr
de iudei; prin contrast, creştinii o văd cu claritate în
textele Vechiului Testament; în principal, Isus însuşi
învaţă acest lucru în mod foarte clar).
Toate aceste utilizări atrag atenţia asupra conotaţiilor
titlului Hristos: era folosit de Isus pentru că implica
regalitate asupra lui Israel şi chiar filiaţie divină.
Matei
Şi evanghelia după Matei începe cu un titlu mesianic,
„cartea genealogiei lui Isus Hristos, fiul lui David”, 1:1,
dar nu la fel de tranşant ca Marcu. Matei arată clar,
totuşi, perspectiva din care este prezentată naşterea lui
Isus, explicând în 1:16 că Isus, cel numit Hristos, s-a
născut din Maria (indicaţie subtilă asupra naşterii din
fecioară). În 1:17, titlul devine nume: Hristos (cf. şi 1:18).
In prezentarea istorică şi dramatică pe care o face Matei
naşterii lui Isus, Irod intrigat de mărturia magilor îi
întreabă pe învăţaţi despre locul naşterii lui Hristos