noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 273
feluri de organizare a materiei; există trupuri cereşti,
pământeşti, spirituale, care se desosebesc între ele.
Natura Domnului Isus ca al doilea Adam (42-49).
Învierea morţilor.
Spre deosebire de Ioan, care descrie sfârşitul ca pe un
dezastru, în Apocalipsa, Pavel are imagini cu precădere
pozitive. Cum s-a menţionat însă există un anume
paralelism între cele două descrieri (trâmbiţă, înviere,
arhangheli sau voci de arhangheli, ridicare la cer, ivirea
celui nelegiuit, existenţa unei periodizări, etc.). Totuşi,
Pavel vorbeşte cu precădere despre evenimentele de la
sfârşit, din ultima etapă legată de venirea lui Isus, nu
despre ce va fi până la sfârşit.
ROMANI
În capitolele 9-11 vorbeşte despre rămăşită lui Israel şi
ce se va întâmpla în istorie. Poporul Israel nu iese din
scena istoriei. Nu se înţelege că poporul Israel este
altceva decât Biserica, ci că intră în rândul celor
mântuiţi. Revenirea lui Israel înseamnă un har şi mai
mare. Întoarcerea lui Israel ar putea să coincidă chiar cu
momentul învierii. Orice ar fi Biserica, Dumnezeu a
început cu Israelul. Natura contextualizată a teologie lui
Pavel: Răspunde nevoilor Bisericii. Le prezintă mersul
global al Bisericii. Le spune că evreii nu trebuie
dispreţuiţi şi nici Neamurile. Israel nu a ieşit de tot din
scena istoriei mântuirii, va reveni şi va fi o bucurie
pentru toţi. O dată cu aceasta, aduce şi ideea de
predestinare.
Epistolele Pastorale
Scrise prin AD 62-67, epistolele pastorale 1-2 Timotei şi
Tit au o perspectivă care cere creştinului să fie pregătit
pentru o aşteptare mai îndelungată în ce priveşte venirea
Domnului şi încheierea istoriei. Spre deosebire de
celelalte epistole care vorbesc despre înviere şi
întoarcerea lui Israsel, aici accentul cade pe ce trebuie să