noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 187
necazuri şi încercări, Duhul dă daruri de slujire şi pune
episcopi în Biserică (este interesat de organizarea
Bisericii, cf. episcopii din Efes). O Biserică spirituală este
şi o Biserică organizată, anume pe baza darurilor şi
chemării lui Dumnezeu, şi nu pe baza alegerilor
omeneşti. În mod interesant, cartea se încheie cu o
reiterare a inspiraţiei Scripturii, prin Duhul Sfânt, la
Roma, şi printr-o re-afirmare a validităţii evanghelizării
şi lucrării de misiune între neamuri.
Duhul Sfânt în epistolele lui Pavel
Subiectul Duhului Sfânt este tratat de Pavel mai ales în
scrisorile din prima şi, respectiv, din a treia călătorie
misionară, adică în Galateni şi Romani, 1-2 Corinteni. De
asemeni, este remarcabil că lucrarea Duhului Sfânt
trebuie explicată în primul rând grecilor şi romanilor de
pe continent (Corint şi Roma), care ştiau foarte puţin
despre acest lucru, precum şi celor din Galatia, care ştiau
mai mult, dar erau tentaţi, sub presiunea învăţătorilor
iudaizanţi, să creadă că Legea iudaică are un caracter
permanent (Vechiul Testament, regulile şi cerinţele
cultului iudaic), iar credinţa şi viaţa călăuzită de Duhul
Sfânt sunt nişte adevăruri secundare, integrate în
ascultarea de Legea iudaică. În general, se poate spune
că teologia lui Pavel despre Duhul Sfânt merge în aceste
trei direcţii: a) explică opoziţia dintre Lege şi viaţa prin
credinţă şi prin Duhul Sfânt; b) explică opoziţia dintre
natura omenească şi călăuzirea Duhului Sfânt; c) explică
lucrarea interioară a Duhului Sfânt în cel credincios şi
dinamica relaţiei om - Dumnezeu (darurile Duhului,
templul Duhului; Duhul şi calitatea de fiu şi fiică a lui
Dumnezeu; marturia interioară a Duhului; accesul la
gândurile şi planul lui Dumnezeu, prin Duhul, etc.).