noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 75
Cu oarecare ironie, Ioan arată cum iudeii îşi pun multe
întrebări despre identificarea lui Isus ca Hristos: dacă nu
cumva conducătorii deja au admis că Isus este Hristos, de
ce vine din Galileea şi nu din Bethleem (neştiind că Isus
s-a născut în Bethleem), dacă nu cumva semnele făcute
de Isus nu pot fi depăşite nici de Hristos, când va veni
etc. (7:26-27, 31, 41-42). Subiectul dialogului despre
mesianitatea lui Isus re-apare în 12:34, în legătură cu
înălţarea lui Hristos şi domnia lui veşnică (vezi şi jocul
de cuvinte a ridica = a omorî, şi a ridica = a se înălţa la
cer) .
Tabloul reacţiei iudeilor la mesianitatea lui Isus
continuă prin hotărârea de expulzare din sinagogă a
oricărui om care crede că Isus este Hristos (Mesia), 9:22.
Un moment interesant, în contrast cu evangheliile
sinoptice, este marea mărturisire a Martei (sinopticii au
marea mărturisire a lui Petru), care afirmă că Isus este
Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume (11:27).
Teologia mesianică a Martei este extrem de complexă
(mesia e divin, Isus este mesia cel profeţit, el va conduce
judecata, el are puterea de a-i învia pe cei morţi, etc.), din
nou, ironic la adresa bărbaţilor iudei care în 7 şi 12
discută oarecum nelămuriţi despre identitatea lui Isus.
Isus însuşi, în 17:3 (rugăciunea de mare preot), afirmă
că viaţa veşnică este ca oamenii să îl cunoască pe
Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus
Hristos, trimisul său. Declaraţia de scop a evangheliei lui
Ioan (20:31) îl numeşte, din nou, pe Isus drept Hristos şi
invită la credinţă în el (20:31).
Epistolele ioanine 1-2-3 Ioan
Ioan este foarte teologic în scrisorile sale, cu privire la
Hristos. Astfel, mărturia creştină asigură părtăşia cu
Tatăl şi cu Fiul său, Isus Hristos (1:3, 7; aglomerare de
titluri). În 2:1 este subliniată misiunea mesianică a lui
Isus, calitatea lui de intermediar pur, drept (neprihănit)
între oameni şi Dumnezeu; astfel, Ioan spune că în caz de