noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

94 TBNT
(de exemplu, Toma îi spune lui Isus: ,,Domnul meu şi
Dumnezeul meu!”, echivalând cei doi termeni, In. 20:28).
TITLUL DOMNUL ÎN EVANGHELIILE SINOPTICE
Este de aşteptat ca în evanghelii, în general, să fie
întâlnită o diversitate întreagă de utilizări de tip istoric
ale termenului „Domnul”: ca formulă de politeţe (uneori
adresată lui Isus – ca profet, mesia sau rabin, dar alteori,
cel mai adesea, adresată altor persoane respectabile din
societatea evreiască), ca titlu mesianic şi chiar ca titlu
divin (referitor la Dumnezeu Tatăl, cel mai adesea, în
citate din VT, dar şi referitor la Isus). Foarte adesea
titlul apare în parabolele lui Isus, cu diverse conotaţii,
dar acestea nu vor fi contabilizate ca titluri adresate lui
Dumnezeu sau aplicate, prin metaforă, lui Isus însuşi. În
afară de aceste situaţii, există şi un număr de referinţe
ambigui pentru înţelegerea cărora este nevoie de o
exegeză atentă, detaliată.
Marcu
Evanghelia după Marcu include şi ea referinţele vechi
testamentare la Dumnezeu ca „Domn”, (cf. 1:3;
predicarea lui Ioan Botezătorul; Isa. 40:3; de asemeni,
lozinca strigată la intrarea triumfală în Ierusalim, 11:9;
folosirea metaforică din parabola vierilor, 21:9; sau 12:11,
citatul din Psa. 118:22; 12:29; 13:20, când Dumnezeu
scurtează zilele de necaz din vremea sfârşitului).
Referinţele privitoare la Isus încep relativ devreme, în
2:28, în pasajul în care El se numeşte Domn al
sabatului. 54 Apoi Isus lasă să se înţeleagă faptul că El
este Domnul, când îi spune celui vindecat de posesiune
demonică „Du-te... şi spune cele ce ţi-a făcut Domnul”
(5:19; deşi textul poate admite o anumită ambiguitate,
____________
54 Pasajul nu este doar mesianic, ci afirmă şi divinitatea lui Isus,
deoarece numai Dumnezeu putea avea autoritatea asupra
sabatului.