noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

74 TBNT
Pavel vrea să-l convingă să devină „creştin”, adică „al lui
Hristos”).
În conciliul de la Ierusalim Pavel şi Barnaba sunt
văzuţi ca vestitori ai evangheliei către Neamuri, oameni
care şi-au „primejduit viaţa pentru Numele Domnului
nostru Isus Hristos” (15:26) printre păgâni.
În aceeaşi direcţie, Pavel porunceşte duhului de
ghicire a lui Python să iasă din sclava posedată, în
cetatea Filipi „în Numele lui Hristos” (16:18).
Titlul „Hristos” este subliniat în mod intenţionat când
Pavel explică sau mărturiseşte – şi păgânilor şi iudeilor –
că Isus este Hristosul (în Tesalonic: 3; în Corint: 18:5). În
18:28, şi Apolo predică despre Isus şi dovedeşte că Isus
este Hristosul (în Efes şi Corint). Şi în apărarea sa
înaintea lui Felix, procuratorul roman, Pavel are acelaşi
mesaj (24:24); similar, înaintea lui Festus şi a lui Irod
Agripa (26:23).
Ultimile cuvinte din Faptele Apostolilor conţin
mărturia că Pavel predica cu îndrăzneală în Roma şi
învăţa lucrurile privitoare la Domnul Isus Hristos
(28:31).
TITLUL HRISTOS ÎN CORPUSUL IOANIN
Ioan
Evanghelia lui Ioan are o schemă interesantă de folosire
a titlului Hristos. Importanţa titlului apare în 1:17, când
Isus Hristos este comparat cu Moise şi este afirmată, din
nou, în final, în 20:31, când Ioan scrie că scopul
evangheliei este ca cititorii să creadă că Isus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
Identitatea lui Hristos este subiect de polemică în
Ioan: Ioan Botezătorul recunoaşte că el nu este Hristosul
(1:20, 25; cf. 3:28). Andrei descoperă că Isus este
Hristosul şi îi spune şi lui Simon Petru (1:41). O
descoperire asemănătoare o face şi femeia samariteancă
şi samaritenii (4:25; 29).