noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 145
atitudine critică virulentă faţă de cei religioşi, învăţaţi şi
puternici (cf. Matei 23).
În Faptele Apostolilor Isus este numit ,,cel sfânt”
(2:27, 4:30), ,,cel neprihănit” (cel drept, 7:52, 17:31).
Umanitate şi hamartiologie în Ioan
Ioan, mai filosofic, vorbeşte în termeni mai tranşanţi
despre divinitatea şi despre întruparea lui Isus şi, în
contextul acesta, despre umanitatea autentică a lui Isus.
Astfel, în Ioan, Isus este „omul venit din cer” dovedit că
este, într-adevăr, om adevărat şi Dumnezeu adevărat.
Fiul lui Dumnezeu ridică (îndepărtează) păcatul lumii
(Ioan 1:29; vezi şi Ioan 3, discuţia cu Nicodim).
Despărţirea lui Isus de păcat se poate observa şi în
Ioan 8:21, când el le spune iudeilor necredincioşi: „eu plec
şi mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru” (cf.
8:24).
Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus este separat de păcat şi
este domn etern în lumea lui Dumnezeu, nu rob, aşa cum
reiese implicit din Ioan 8:34-35: „adevărat, adevărat vă
spun că oricine face păcat este sclav al păcatului, iar
sclavul nu rămâne în casă veşnic; dar Fiul rămâne
veşnic”.
În Ioan 8:44 Isus discută cu fariseii despre păcat şi
afirmă că El, în calitate de Fiu, eliberează oamenii de
păcat. Deodată, tranşant, el pune întrebarea: „cine mă
poate dovedi cu privire la păcat?” (8:46). Implicaţia este
că nimeni nu putea proba prezenţa păcatului în viaţa lui
Isus.
Ioan redă, apoi, în capitolul 9, una din cele mai directe
şi mai interesante discuţii pe această temă, din întreg
NT, anume dialogul dintre preoţi şi orbul vindecat de
Isus (9:24-34). La acuzaţia emisă aprioric, în 24, „noi ştim
că omul acesta este păcătos”, orbul vindecat le răspunde
„nu ştiu dacă este păcătos, ci un lucru ştiu: eram orb, iar
acum văd” (8:25). Omul vindecat încearcă o explicaţie şi
mai curajoasă, pentru care va fi şi exclus din sinagogă: