noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

280 TBNT
îşi trimit daruri şi felicitări cu ocazia morţii celor doi
martori credincioşi). Viaţa politică este unificată sub
conducători influenţi, puternici, şi este îmbinată cu
elemente de conducere religioasă. Există o participare
clară a duhurilor rele în ultimii ani de răzvrătire ai
pământului, la istoria răzvrătirii omeneşti. În capitolul 9
sunt eliberaţi îngerii din Adânc (din închisoarea
temporară a Adâncului) ca să contribuie la înşelarea
definitivă, finală, a celor necredincioşi. Îngerii aceştia
căzuţi s-au specializat pe distrugere şi au nume care
reflectă lucrul acesta (Abadon, Apolion).
Problema peceţii şi a contrafacerii poporului lui
Dumnezeu. În Apocalipsa, primii care primesc pecetea
sunt cei credincioşi (o primesc pe mâna dreaptă şi pe
frunte). De fapt, acolo este vorba despre credincioşii din
numărul celor 144 de mii. Oricum, ei sunt primii
pecetluiţi. Rezultă că Diavolul încearcă mai târziu să
contrafacă alegerea unui popor sfânt şi pecetluirea lui de
către Dumnezeu (bineînţeles să dobândească un control
total asupra oamenilor). Diavolul vrea să pecetluiască şi
el pe cei care ascultă de îndemnurile lui. Perspectiva
unirii spirituale între Diavol şi cei care îl urmează, după
cum Dumnezeu este unit spiritual cu cei credincioşi, este
înfricoşătoare. Lumea va fi radical alertată că se
întâmplă ceva neobişnuit, ceva rău. Civilizaţia suferă o
mare prăbuşire economică, socială, precum şi o catastrofă
ecologică. De aceea, se ridică împotriva lui Dumnezeu
printr-o acţiune de răzvrătire supremă, care însă este
nimicită de Dumnezeu.
Imaginea Ierusalimului ceresc reprezintă soluţia lui
Dumnezeu pentru societatea omenească, iar cerul şi
pământul nou, soluţia divină pentru Universul nostru.
Civilizaţia finală, din vremea cerului nou şi a pământului
nou este, astfel, una citadină. Ea se află în contrast
puternic, implicit, cu civilizaţia citadină a Babilonului, cu
care are mai multe puncte de comparaţie, de exemplu