noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

62 TBNT
adoptaţi în intimitatea vieţii cu Dumnezeu. Într-un fel,
aici apare un transfer de limbaj, creştinii fiind numiţi fii
ai lui Dumnezeu, aşa cum în VT, israeliţii erau numiţi şi
ei, fii ai lui Dumnezeu. De fapt, pe aceste coordonate,
oamenii, în general, sunt fii ai lui Dumnezeu, prin creaţie
(ei poartă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu), dar
redevin fii, într-un mod mai profund, prin mântuire, prin
eliberarea şi renaşterea din păcatul care i-a desfigurat
sufleteşte şi le-a adus moartea.
FIUL LUI DUMNEZEU ÎN EPISTOLELE GENERALE
Fiul lui Dumnezeu în epistola către Evrei
Ca şi Pavel şi Ioan, autorul epistolei către Evrei foloseşte
atât forma completă a titlului Fiul lui Dumnezeu, cât şi
pe cea eliptică, Fiul. De exemplu, cartea începe cu o astfel
de referinţă implicită, în Evrei 1:2 care arată că Fiul este
revelaţia ultimă şi unică, în comparaţie cu profeţii VT:
„la sfârşitul acestor zile Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul”.
După această referinţă începe o serie de versete în care
se arată identitatea de Fiu a lui Isus şi superioritatea
Lui, ca Fiu, faţă de îngeri, faţă de Moise, faţă de întregul
univers.
Astfel, Psalmul 2:7 este citat în Evrei 1:5, unde se
arată că Fiul este moştenitorul tuturor lucrurilor şi
Dumnezeu îi supune toate lucrurile, căci Dumnezeu nu a
numit pe nimeni Fiu decât pe El (tonul aminteşte de
Coloseni 1). În 1:8 se citează din Psalmul 45:6-7, versete
mesianice, şi se afirmă domnia supremă, veşnică, a
Fiului. În 3:6 Hristos este comparat, ca Fiu, cu Moise,
care este doar slujitor în casa lui Dumnezeu. Prin
contrast, Hristos este credincios, ca Fiu, peste toată casa
lui Dumnezeu. 48
____________
48 În greceşte, în 3:2, 6, atât Moise cât şi Isus sunt credincioşi fiecare
„în casa lui”. Adjectivul pronominal are însă nevoie de o
interpretare atentă. Fie că ei sunt credincioşi în propria lor casă,
fiecare, adică fiecare în poporul său sau, în cazul lui Isus, în