noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 53
Fiul lui Dumnezeu este amintit în mai multe pasaje din 1
Ioan: 2:22; 23; 3:8, 3:23; 4:15; 5:5; 5:10, 12, 13, etc. Există
referinţe directe, complete (Fiul lui Dumnezeu), dar şi
referinţe parţiale (Fiul). Învăţătura este complexă,
ramificată.
Astfel, se menţionează din început că toţi cei
credincioşi au comuniune cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus
Hristos (1:3) – şi aceasta este experienţa pe care apostolii
mărturisesc şi o transmit şi credincioşilor. Dacă Tatăl
este Lumină, prin Fiul suntem mântuiţi şi curăţiţi de
nelegiuiri, 1:7.
În 2:22-24, Ioan subliniază legătura dintre Fiul şi
Tatăl, dintre credinţa în Fiul şi cea în Tatăl: cine îl
mărturiseşte pe Fiul, îl are şi pe Tatăl. Cine îl
tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul este Antihristul, un
mincinos. Proclamarea creştină îl mărturiseşte pe Fiul şi
pe Tatăl de la bun început, şi aşa trebuie să rămână.
În 3:8, Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca învingător:
El s-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului, în
mod special ura de fraţi (în context).
Textul din 3:23 ne arată că porunca lui Dumnezeu este
să credem în Fiul Său, Isus Hristos. Cu acest verset se
deschide o serie specifică lui Ioan, care indică faptul că
filiaţia divină a lui Isus, ca şi întruparea adevărată ca om
(4:1-3), devin factori critici în mântuirea cuiva, elemente
fundamentale ale credinţei creştine sine qua non.
În 4:9 (cf. 4:9-16) Ioan aminteşte că Dumnezeu îl
trimite pe Fiul ca jertfă, ca să trăim prin El, ca să fie
mântuitorul omenirii (4:14). Tatăl dă mărturie despre
Fiul (5:9-13) iar mărturia aceasta este categorică:
credinciosul crede în Numele Fiului lui Dumnezeu şi cine
îl are pe Fiul are viaţa, iar cine nu îl are, nu are viaţa
veşnică. Fiul dă înţelepciune să îl cunoaştem pe
Dumnezeul cel adevărat (5:20). În mod interesant, în
Ioan teologia Fiului este legată de teologia iubirii de fraţi.
De asemeni, 1 Ioan 5:1 aduce titlul foarte aproape de cei