noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 179
uneori, chiar în detrimentul calităţii sale de istoric. In
extremis, s-a emis şi părerea că Luca este un foarte bun
autor literar, un autor de beletristică (el simte tensiunea
istorică atunci când descrie evenimentele, este un bun
psiholog al mulţimii; dezvoltă multe teme literarteologice:
tema credinţei şi răsplătirii ei, a neascultării şi
orbirii (Pavel şi Elima), a dispariţiei şi apariţiei
oamenilor sfinţi (Isus şi cei doi ucenici din Emaus, Filip
şi etiopianul), a călătoriilor, a bogaţilor şi săracilor, etc.
Ca teolog şi ca narator, Luca nu este un autor
prescriptiv, ci unul descriptiv. Luca nu interpretează
natura Duhului Sfânt, ori motivele Duhului Sfânt: de ce
face Duhul Sfânt ceea ce face, etc., ci spune mai mult ce
anume chiar face Duhul Sfânt, prezintă faptele Duhului.
Cartea Faptele Apostolilor s-ar putea numi la fel de bine
şi Faptele Duhului Sfânt. Luca nu dă reguli despre
lucrarea Duhului Sfânt, ci ne comunică cine este Duhul
Sfânt şi ce face El. Luca nu are o teologie a Duhului
Sfânt la fel de bine conturată ca Ioan sau Pavel, dar este
o teologie bogată în evenimente şi detalii.
TEME PRINCIPALE
Prima referinţă la Duhul Sfânt din Faptele Apostolilor,
este 1:4-8, pasajul în care Isus, înainte de înălţare, îi
anunţă pe ucenici să aştepte în Ierusalim promisiunea
Tatălui, coborârea Duhului Sfânt peste ei („veţi fi
botezaţi în Duhul Sfânt”, 1:5, 8) când vor primi putere ca
să fie martori ai lui Isus până la capătul pământului.
Textul este important pentru că, la fel ca în evanghelii,
raportează acest eveniment la botezul cu apă al lui Ioan
Botezătorul. Cu alte cuvinte, anunţul lui Ioan
Botezătorul potrivit căruia el boteza cu apă, dar Mesia va
boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, îşi are acum împlinirea,
la Rusalii. Referinţa arată din nou atenţia lui Luca la
legăturile dintre evenimentele din Evanghelie şi cele din
Faptele Apostolilor. De asemenea, Luca este aici foarte