noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

52 TBNT
între Isus şi Farisei sau saduchei. Acest titlu este folosit
mai des, mai pe faţă. În 1:18 este subliniată divinitatea
lui Isus, care este numit Singurul Fiu al lui Dumnezeu,
cel unul născut (1:18; 3:16, 18). 46 Câţiva credincioşi Îl
recunosc ca atare (Ioan Botezătorul; Natanel, 1:49;
Marta, 11:27). Isus este acuzat de iudei că pretinde să fie
Fiul lui Dumnezeu (10:36). Acuzaţiile pe acest subiect se
repetă în scena judecăţii (19:7). Se pot observa, în
general, în Ioan, mai multe caracteristici ale lui Isus ca
Fiu al lui Dumnezeu, unele din ele afirmate direct, altele
înţelese implicit, în context:
Fiul este trimis de Tatăl în lume (5:36; 7:29; 11:42).
Fiul este iubit de Tatăl (5:20; 3:35; 10:17).
Fiul este dependent de Tatăl (5:19, 30; 14:28, 31; 15:10).
Fiul şi Tatăl sunt în unitate (10:30; 17:11,21).
Fiul şi Tatăl sunt în armonie (5:19).
Fiul se roagă Tatălui (11:41).
Dragostea Tatălui pentru Fiu se răsfrânge asupra noastră
(17:23).
Fiul îl cunoaşte pe Tatăl (10:15).
Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui (10:18; 15:15).
Fiul vorbeşte cu autoritatea Tatălui (12:49; 16:15; 8:16; 14:28;
20:17; 8:54).
Fiul afirmă că El este revelaţia unică a Tatălui (14.9-19;15.15)
Fiul lui Dumnezeu în 1-2-3 Ioan
____________
46 Teologia Fiului – sau a fiilor lui Dumnezeu, cuprinde şi Ioan 1:12-
13 („Dar tuturor celor care l-au primit, celor care cred în numele
său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu
din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat,
ci din Dumnezeu”), unde se fac sublinieri foarte interesante despre
caracterul de fiu al lui Dumnezeu (copil al lui Dumnezeu), pe care îl
au cei credincioşi. Această filiaţie nu este identică cu a lui Isus,
care este Dumnezeu adevărat, dar arată că Fiul împărtăşeşte cu
fraţii săi această legătură cu Dumnezeu, pe care El o are şi ca om,
şi ca Fiu veşnic.