noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 227
poate vorbi prin arhitectura templului (arătată, e
adevărat, tot în Scriptură), sau implicit prin formele de
închinare ale VT şi NT.
Evrei 9:14 atrage atenţia că Isus s-a oferit jertfă prin
Duhul cel veşnic, şi tot prin acesta, sângele lui Hristos ne
curăţă conştiinţa de faptele moarte, ca să slujim lui
Hristos. Într-un mod surprinzător, aici se afirmă
participarea Duhului la moartea lui Hristos şi la
eficacitatea jertfei sale (de unde, până aici, se ştia mai
ales despre participarea Duhului la întruparea lui Isus,
la minunile sale, la aducerea aminte a cuvintelor sale,
etc.). S-ar părea, deci că nu doar Isus este Domnul
Duhului (împreună cu Dumnezeu Tatăl, de la care Duhul
purcede şi este trimis prin Fiul şi din pricina Fiului, cf.
Max Turner), ci şi Duhul este, uneori, cel ce are
precedenţa sau coordonează lucrarea Domnului (lucrând,
deci, cu anumită autoritate lângă şi prin lucrarea
Domnului).
Duhul Sfânt în epistolele 1-2 Petru, Iuda, Iacov
Deşi nu la fel de mult ca epistolele lui Pavel, cele două
epistole 1-2 Petru au câteva lucruri importante de spus
despre Duhul Sfânt. Mai întâi, se afirmă că Duhul este
un Duh al sfinţirii celor credincioşi (1 Pet. 1:1-2).
Formula din 1 Petru 1:2 este în mod expres trinitară,
ceea ce indică maturitatea teologică a scrierii şi
caracterul timpuriu al acestei teologii trinitare („aleşi
după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea făcută
de Duhul, spre ascultare şi spre stropirea cu sângele lui
Iisus Hristos”).
Apoi, 1 Petru aminteşte că Duhul este duh al
proorociei (1 Pet. 1:11) care îl vestea mai dinainte pe
Hristos, într-un fel care şi pentru îngeri era surprinzător.
În 1 Petru 4:14 Duhul Sfânt este prezentat într-o imagine
de tip Exod: cine este batjocorit pentru Hristos, este
fericit, pentru că Duhul Sfânt, Duh al slavei, se odihneşte
peste cei credincioşi aşa cum se odihnea altădată peste