noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

246 TBNT
Isus este nedespărţit de omenire
Isus este capul Bisericii
Isus ne va face să înviem asemenea lui
Isus este cel dintâi, în toate, între oameni
Evangheliştii văd umanitatea şi mesianitatea lui Isus.
Ioan (Apocalipsa) vede (străvede) eternitatea lângă
istoria curentă. Pavel înţelege prezentul ca dominat de
măreţia lui Isus. Omul ca alergător, cursa, lupta. Evrei
arată o imagine asemănătoare. Imaginea care se
desprinde este cea a unei umanităţi în devenire.
Omenirea nu şi-a atins potenţialul, dar fundamentele
manifestării acestui potenţial au fost afirmate.
Concluzii
Antropologia evangheliilor reflectă valorile proclamate
anterior de Legea mosaică şi, în mod semnificativ,
valorile învăţăturii lui Isus. Epistolele reflectă în mod
consistent gândirea mai târzie a apostolilor, a
evangheliştilor şi a învăţătorilor din Biserică despre
valoarea omului, vizavi de revelaţia în Hristos. Găsim
aici omul în definirea sa socială, comunitară (Biserica -
trupul lui Hristos; Biserica - noul popor împărătesc,
preoţesc; Biserica - Templul Duhului, etc.), slujirea în
acest trup prin darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni),
Biserica văzută ca o comunitate citadină, în prezenţa lui
Dumnezeu (Apocalipsa); găsim omul - ca nouă creaţie
generată după modelul lui Hristos: prietenii lui Hristos,
făptura nouă creată pentru fapte noi, vom fi ca El pentru
că El vom vedea aşa cum este (el se va lăsa văzut aşa
cum este şi acest lucru va avea un efect copleşitor,
transformator pentru noi); găsim elementele unei
genetici spirituale în contrast cu cea fizică: cum ne-am
asemănat cu Adam aşa ne vom asemăna cu Isus (1
Corinteni).
Antropologia TBNT descoperă coexistenţa unui model
pământesc cu un model ceresc, universal, al Bisericii.