noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

6. TEOLOGIA BIBLICĂ ŞI ESHATOLOGIA NT
Din punct de vedere etimologic eschaton înseamnă
sfârşit, ultimă etapă a unui proces. Un alt cuvânt folosit
în NT pentru sfârşit este telos, care mai înseamnă şi
scop, finalitate. S-ar putea încerca, deci, o definiţie:
eshatologia este capitolul teologic care studiază
învăţătura biblică privitoare la evenimentele de la
sfârşitul istoriei: semnele sfârşitului, venirea
Antichristului, venirea a doua a lui Hristos, ridicarea
Bisericii la cer, învierea (transformarea celor în viaţă),
învierea tuturor celor morţi şi judecata finală, formele de
eternitate (pedeapsă, fericire). Există o eshatologie
specifică VT, dezvoltată de profeţii lui Israel, şi una
caracteristică NT care o continuă pe cea din VT prin noi
perspective şi noi date, conform revelaţiei prin Isus şi
prin apostoli Eshatologia, un subiect dezvoltat pe larg în
teologia sistematică, are şi o dimensiune care poate fi
numită eshatologie biblică. Din aceste punct de vedere, se
poate observa că diversele grupuri de scrieri din NT au
perspective coerente conţinând multe asemănări dar şi
unele nuanţe sau accente diferite (de exemplu, scrierile
lui Pavel şi cele ale lui Ioan).
TERMENI ASOCIAŢI
Între termenii caracteristici ai vocabularului eshatologic
se găsesc parousia = apariţie, venirea (a doua) a
Domnului Isus; epifane – arătare sau venire; apocalupsis
– descoperire, arătare; gene = neam, popor, generaţia
care nu va trece până va veni Fiul Omului; euteos =
curând, repede. Vremea din urmă, eschatonul, are două
termene de împlinire, două perspective: una apropiată,