noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

208 TBNT
Pasajul din 5:5 reia tema siguranţei, aplicată de data
aceasta, temei învierii (ştim, aşadar, oidamen gar, 5:1).
Practic, 5:5 afirmă că Dumnezeu ne-a creat pentru
înviere, ne-a destinat învierii, iar garanţia acestui destin
este prezenţa Duhului, darul în avans al Duhului Sfânt
în noi.
3-6, Duhul şi litera, Duhul şi legământul nou
Prezentând autoritatea slujbei sale de apostol, în 2
Corinteni 3:3 Pavel, printr-o comparaţie neobişnuită, îi
aseamănă pe creştinii din Corint cu o epistolă de la
Hristos scrisă de apostoli cu Duhul lui Dumnezeu cel viu,
cu un mesaj al legământului nou, aşa cum erau cele 2
table de piatră ale lui Moise, scris pe inimi însă, nu pe
piatră. Bineînţeles, tema include şi asemănarea
apostolilor, ca slujitori ai legământului, cu Moise,
mediatorul Legii de pe Sinai. Metafora a devenit imagine
celebră în cultura creştină şi vorbeşte într-un mod nou
despre caracterul interior al lucrării Duhului în creştin,
tema predilectă a lui Pavel.
Comparaţia este dusă mai departe în 2 Corinteni 3:6,
unde apare contrastul dintre literă (Lege) şi Duh (noul
legământ Hristic). Litera (gr. gramma) ucide, dar Duhul
dă viaţă. În 2 Corinteni 3:8, slujba legământului cel nou,
în Duhul, este mai glorioasă decât slujirea slăvită a lui
Moise.
2 Corinteni 3:17-18, fiecare creştin se află în prezenţa
lui Dumnezeu aşa cum se afla şi Moise pe muntele Sinai.
Prezenţa Duhului, adică a Domnului, aduce libertate faţă
de cerinţele Legii iudaice, care, ca năframa pe chipul lui
Moise, acopereau adevărata realitate a revelaţiei, adică
pe Hristos. Declaraţia din 3:17 este surprinzătoare prin
tonul ei categoric şi prin asocierea făcută, „Domnul este
Duhul” care poate avea două direcţii de interpretare
(Domnul este Duh? Duhul este Domn?). Partea a doua
versetului pare să incline balanţa spre prima variantă
(Domnul este Duh, cf. 1Cor. 15:46).