noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou
noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou
noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
TBNT 63<br />
În 4:14 Isus, Fiul <strong>lui</strong> Dumnezeu (un titlu în formă<br />
completă!) este numit Mare Preot, pentru că a străbătut<br />
cerurile, adică Templul din ceruri, ca să aducă jertfa Sa<br />
înaintea Tată<strong>lui</strong>. Perspectiva divinităţii <strong>lui</strong> Isus este<br />
clară <strong>şi</strong>, în esenţă, ea este o perspectivă post-crucificare,<br />
referinţa fiind cu privire chiar la momentul jertfei de pe<br />
cruce, când Isus intră ca Mare Preot ceresc în locaşul<br />
ceresc, cu jertfa propriei Sale fiinţe (7:3, 9:11, 23). Este<br />
posibil ca referinţa cu privire la Templul din ceruri să nu<br />
fie este doar de tip platonic (filosofia <strong>lui</strong> Platon despre<br />
ideai: adică realitatea ideală este în ceruri, iar copiile ei<br />
imperfecte sunt pe pământ), ci Templul acesta, care nu<br />
este din creaţia aceasta, să fie o reprezentare metaforică<br />
a unei stări sublime, din însă<strong>şi</strong> viaţa Sf. Treimi, unde<br />
Fiul, ca un mare preot, se aduce pe sine ca jertfă înaintea<br />
Tată<strong>lui</strong> ceresc.<br />
În 5:8 apare o teologie a suferinţei <strong>şi</strong> a ascultării,<br />
potrivit căreia Isus, de<strong>şi</strong> era Fiu (se înţelege Fiu divin), a<br />
învăţat să asculte prin lucrurile care a suferit (cf. Filipeni<br />
2). Perspectiva pare centrată pe viaţa <strong>şi</strong> slujirea<br />
pământească a <strong>lui</strong> Isus. Chiar <strong>şi</strong> 5:5-6, unde se citează<br />
din Psalmul 2:7, pare să se concentreze pe aceea<strong>şi</strong><br />
perioadă a vieţii <strong>lui</strong> Isus, din punct de vedere profetic, al<br />
promisiunii <strong>lui</strong> Dumnezeu, care se referă la ziua naşterii<br />
Sale <strong>şi</strong> la chemarea de a fi preot după rânduiala <strong>lui</strong><br />
Melchisedec. Ele subliniază că în preoţia Sa, Isus a fost<br />
chemat de Dumnezeu, <strong>şi</strong> nu <strong>şi</strong>-a atribuit-o singur; citatul<br />
este urmat de referirea la Melchisedec, despre care se<br />
spune că este o prefigurare sau asemănare cu Fiul <strong>lui</strong><br />
Dumnezeu (cf. 6:20, 7:1, 7:3, etc.).<br />
________________________<br />
propria Sa creaţie, fie că î<strong>şi</strong> îndeplinesc această credincio<strong>şi</strong>e în<br />
poporul sau, respectiv, în creaţia <strong>lui</strong> Dumnezeu. Oricum, Moise<br />
este credincios ca slujitor – el nu deţine „casa” <strong>lui</strong> Israel, ci<br />
Dumnezeu, iar Isus este fie credincios ca Fiu în casa <strong>lui</strong> Dumnezeu<br />
(Israel, sau omenire, sau toată creaţia), fie este credincios ca Fiu în<br />
propria Sa Casă, deoarece El însu<strong>şi</strong> este Dumnezeu.