noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

254 TBNT
îndreptăţire, neprihănire, ci doar cunoştinţa păcatului şi
recunoaşterea idealului îndreptăţirii.
Pavel lansează expresii alternative: legea credinţei (3:27), legea
Duhului de viaţă (8:1-2). Legea faptelor nu este însă desfiinţată,
ci întărită, confirmată (3:27, 31).
Cap. 4 arată că Legea este ineficientă în mântuire, şi chiar
nenecesară pentru mântuire. În plus, ea se află în contradicţie,
într-o relaţie de excludere reciprocă faţă de credinţă şi
promisiune: dacă mântuirea vine prin Lege nu mai este nevoie
de credinţă (4:14-15). Astfel, Avraam a putut fi considerat
îndreptăţit fără Lege, prin credinţă, înainte de Lege.
Cap. 5 studiază mai îndeaproape relaţia dintre Lege şi păcat.
Păcatul este în lume înainte de Lege, dar nu este imputabil fără
o Lege. Chiar şi vina lui Adam a fost pusă în evidenţă de proto-
Legea interdicţiei de a nu lua din copacul cunoştinţei binelui şi
răului. În plus, Legea are darul de a stârni păcatul, de a-l înmulţi
(căci păcatul are o natură contrară Legii, şi este aţâţat de Lege,
cf. şi 7:5).
În cap. 6, se arată că s-a ieşit de sub jurisdicţia Legii, creştinul
fiind sub jurisdicţia (autoritatea) harului (6:14-15). Această
jurisdicţie nouă nu înseamnă permisiune de a păcătui, ci o alipire
şi mai mare de Dumnezeu, ca să nu păcătuim.
În cap. 7, Pavel vorbeşte din nou despre paradoxul şi autoritatea
Legii. Legea are autoritate asupra omului tot timpul vieţii lui. Nu
se poate ieşi decât prin moarte de sub această autoritate şi, de
fapt, Legea cere moartea omului. Imaginaţia lui Pavel este
debordantă: Legea este ca un soţ pretenţios care îşi acuză şi îşi
condamnă soţia cea plină de defecte; el nu moare, iar ea nu
poate scăpa din calvarul acestei relaţii dezastruoase, care o
conduce spre moarte. Singura ieşire pentru o astfel de soţie este
moartea şi învierea ei în altă realitate, a învierii, a unirii cu
Hristos, unde nu mai este supusă Legii (un fel de soluţie
shakesperiană, de tip Romeo şi Julieta, pentru mântuirea
omenirii). Ieşirea din paradox este făcută mai clar, în termeni
doctrinari, în cap. 8: omul poate scăpa din neputinţa de a trăi o
viaţă nouă şi de acuzaţiile Legii doar prin credinţă în Isus, în
jertfa lui Isus, prin identificare cu El, prin legea Duhului de viaţă
în Hristos (8:1-2).