noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 237
Prezenţa Legii nu este însă, pur şi simplu, prin ea însăşi,
o garanţie pentru viaţa etică. În Matei iudeii îl resping pe
Isus, în timp ce ei continuă să ţină la propriile lor legi.
Astfel, Matei el acordă un loc deosebit problemelor de
comunitate (mustrare, pocăinţă, consiliere în privat,
judecată înainte adunării, iertare, evitarea ocaziilor de
jignire sau de cădere, cf. Mt. 13; 18). Comunitatea are un
caracter important, iar Biserica este o comunitate vie,
poporul lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei arată că
această comunitate are nevoie de etică, de veghere
reciprocă, de slujire reciprocă, de respect reciproc, de
ordine, de calitate teologică (aşteptări mesianice).
Raportarea oamenilor unii faţă de alţii este luată în
discuţie în numeroase parabole (parabola robului
nemilostiv, Mat. 18; parabola talanţilor, Mat. 25, etc.).
În mod deosebit, în cap. 23, Isus direcţionează şapte
acuzaţii („vai de voi”) către comunitatea iudaică, în
special către conducătorii ei: farisei şi cărturari (Mat.
23:13, 15, 16, 23, 25, 27, 28), criticându-i pentru felul în
care trăiesc o viaţă ipocrită, pretinzând că îl cunosc pe
Dumnezeu, dar evitând ascultarea reală de El. Matei
accentuează faptul că iudeii ca naţiune, prin liderii lor,
îşi manifestă greşit teologia, respingându-l pe Isus ca
Mântuitor şi Mesia.
Viaţa de comunitate este subliniată şi prin obiceiul
ascultării de pilde şi învăţături, care se desfăşoară după
tipicul rabinic: Isus se foloseşte de diverse situaţii ca să
le dea învăţături şi pilde, iar ei îl ascultă ca pe un rabin –
şi chiar îl numesc Rabbi, învăţător (23:7-8; 19:16-24). De
________________________
ordonat etic, în sinea omului. Pentru Augustin acesta reprezintă
imperativul etic intrinsec al omului (imperativul augustinian), iar
pentru Kant, o construcţie fascinantă egalată doar de măreţia
stelelor înseşi – Hegel este chiar mai drastic, neentuziasmându-e
înaintea exemplului cosmologic (F. Dalmayr, G.W.F. Hegel.
Modernity and Politics, MPT, xx; H. Blumenberg, The Genesis of
the Copernican World, MIT Press, 1987, 69-70).