noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

250 TBNT
acestor acţiuni, neglijau cerinţele Legii, în avantajul lor
personal, cf. Mc. 7:9, 19, Mc. 2:28).
În Marcu 10:17 (tânărul bogat) şi 12:28 apare
subiectul poruncilor (poruncile Legii). Era la modă atunci
să se caute o raţionalizare a Legii, adică miezul ei, esenţa
din care se pot deriva toate celelalte prevederi. Isus dă
un răspuns standard, care reflectă cunoştinţa pe care o
avea despre dezbaterile rabinilor, şi confirmă că, întradevăr,
cele mai importante porunci sunt două, iubirea
de Dumnezeu şi iubirea de oameni (Mt. 7:12).
Isus are autoritate să modifice cerinţele şi standardele
Legii. De obicei, formulările Lui sunt mai radicale decât
cele ale lui Moise (Mt. 5-7; cf. Mt. 19:8, despre divorţ, Mc.
10:5). O întrebare posibilă: este Isus mai mare ca Moise,
în ce priveşte Legea, ca om şi profet pus de Dumnezeu pe
o treaptă mai înaltă a revelaţiei şi autorităţii (treapta
mesianică), ori din cauză că este divin şi deci, are
autoritate divină? Răspunsul vine cu claritate de abia
mai târziu, în epistola către Evrei.
Atitudinea lui Isus faţă de Lege, în evangheliile
sinoptice, este foarte asemănătoare celei avute de mulţi
profeţi ai VT (Maleahi, Amos, Isaia). El radicalizează
poruncile Legii şi le spiritualizează, în acelaşi timp,
diminuând importanţa jertfelor: atitudinea inimii este
importantă, nu jertfele, darurile către divinitate.
Reforma lui Isus merge însă mai departe decât cea a
profeţilor. El reformulează Legea, aşezându-se deasupra
lui Moise, şi lasă să se înţeleagă că vechiul legământ este
înlocuit de un legământ nou (Mt. 26:2, Isus este jertfa de
Paşti!).
LEGEA ÎN EVANGHELIA DUPĂ IOAN
Şi în Ioan 1:45 Legea este menţionată ca Scriptură
(Torah). Uneori înseamnă întreg VT (10:34, 12:34, 15:25)
sau doar principii juridice (1:17, 7:51, 18:31. 19:7). În
1:17, prin Lege se înţelege şi VT şi teologia VT,
reglementările ulterioare. Perspectiva lui Ioan faţă de