noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 139
referă la lucrurile din acele vremuri dar şi la lucrurile viitoare. În
Iov este vorba despre Iov ca om, în Psalmul 8:4-6: David
vorbeşte despre sine dar şi în perspectivă mesianică, prin Duhul
Sfânt, iar în Evrei 2:6-9, textul este văzut în lumină mesianică, ca
referinţă la Isus.
Evrei 2:10: umanitatea lui Isus este demonstrată prin suferinţă,
care este un mijloc de desăvârşire pentru El.
Umanitatea lui este asigurată de Dumnezeu la naştere, la fel şi
puritatea umanităţii Lui.
Evrei 2:14: El este părtaş la existenţa biologică, părtaş la ispitire,
fiind ispitit în toate felurile dar fără păcat. Umanitatea Lui n-ar fi
fost veritabilă dacă nu ar fi fost vulnerabil la ispitire. Evrei 2:17,
18: asemănarea Lui cu oamenii în toate privinţele, în afară de
păcat.
Domnul Isus şi-a asumat rolul de jertfă, precum şi cel de Mare
Preot (tot El este şi în numărul Sfintei Treimi, care acceptă
aducerea jertfei).
Crucea Domnului Isus rămâne o taină până la venirea Lui. Ea
este înţelepciunea lui Dumnezeu, minunea lui Dumnezeu.
Evrei 10:10-12: Dumnezeu a găsit o cale extraordinară de a
mântui lumea, Domnul Isus venind cu sângele propriei jertfe.
Grecii considerau că izbăvirea are loc prin înţelepciune, dintr-o
cultură a înţelepciunii. Evreii aveau o abordare bazată pe minuni,
care transcend raţiunea, care arată implicarea lui Dumnezeu.
Mântuirea de la Dumnezeu implică minuni.
Ca filosof, Isus este imbatabil, iar din punct de vedere
evreiesc, Isus a arătat implicarea lui Dumnezeu în
lucrarea sa, prin minunile făcute, precum şi prin
intervenţiile lui Dumnezeu la botez şi pe muntele
schimbării la faţă. Dar, la cruce, Dumnezeu descoperă
problema morală a omului şi aduce o soluţie în forţă:
pentru izbăvire era nevoie de un om curat, care să
accepte, ca frate întru umanitate, efectele păcatului
asupra Lui. Umanitatea de păgână, sau de tip iudaic
hotărăşte să-L omoare, iar Isus acceptă să moară fără să
riposteze, din două motive: pentru că aceasta era o
decizie luată împreună cu Tatăl înainte de întrupare şi