noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

154 TBNT
traduce prin ruah – un termen de genul feminin, aflat în
contrast cu basar – carne (trup; cf. şi adamah – ţărână, şi
Adam – numele primului om), şi într-un anume
paralelism cu nefeş – suflet (gât, suflare, fiinţă). Ruah
poate însemna şi vânt ori suflare, în general. Genul
feminin al cuvântului i-a încurajat pe unii teologi să
dezvolte o teologie a nuanţelor existente în Sfânta
Treime, potrivit căreia Duhul Sfânt ar reprezenta un
concept feminin. Oricum ar sta lucrurile, trebuie observat
că Dumnezeu foloseşte un număr mare de metafore în
Biblie ca să se descrie pe sine în relaţie cu oamenii (tată,
soţ, leu, vultur, alte păsări, etc.), iar genul termenilor
omeneşti nu este, în mod particular, relevant. 63
În limba greacă, termenul pentru duh este to pneuma,
de gen neutru, şi are şi el semnificaţia de vânt, aer, sau
suflare. 64 Septuaginta a tradus termenul ruah prin
termenul pneuma. În ce priveşte concepţia despre om,
dacă evreii aveau o concepţie dihotomică, văzându-l ca pe
o fiinţă cu două părţi, una materială şi una spirituală
(basar şi ruah), grecii înţelegeau omul ca fiinţă
trihotomică formată din suflet (psuche – sediu al
sentimentelor şi gândirii), trup (sarx) şi duh (pneuma,
sediu al existenţei spirituale).
____________
63 Prezenţa celor două genuri, masculin şi feminin, la specia umană,
ar putea fi în primul rând o însuşire care indică înrudirea cu
celelalte fiinţe şi exprimă ideea de procreere. Dacă această însuşire
reflectă şi principii divine, existente în Sfânta Treime, aceasta ar fi
posibil, având în vedere crearea omului după chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu nu are un gen anume, sau
genuri, ca oamenii, deşi se poate observa că în general este descris
la masculin. În privinţa aceasta, aşa cum se va vedea, este
remarcabil că apostolul Ioan se referă la Duhul Sfânt, în limba
greacă, cu ajutorul pronumelui demonstrativ masculin.
64 Termenul pneuma este de genul neutru în limba greacă şi aspectul
acesta a fost exploatat de unele mişcări religioase şi anumite erezii
(de exemplu, Martorii lui Iehova) care încearcă să argumenteze pe
această bază că Duhul lui Dumnezeu este nu o persoană, ci o
prezenţă neutră, o manifestare a lui Dumnezeu, o putere.