noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 79
rob al lui Isus Hristos (1:1). Apoi vedem că subiectul
evangheliei este Isus Hristos (1.3-4; cf. 1:14; 4:24). În 1:6,
credincioşii sunt prezentaţi ca unii care au fost chemaţi
să fie ai lui Isus Hristos. Cu alte cuvinte, Pavel şi
destinatarii săi îşi caracterizează identitatea prin
raportare la Hristos (acest tip de referinţă se întâlneşte
în majoritatea epistolelor pauline şi, de aceea, nu va fi
amintit foarte des, de aici în colo).
Pavel se concentrează în Romani, mai departe, asupra
teologiei suferinţei lui Hristos (cf. polemica lui Isus, în
Ioan, cu iudeii, despre această temă). Conform teologiei
pauline despre ispăşire în Romani se arată că Isus moare
ca Hristos (Mesia) pentru cei păcătoşi şi slabi (Rom. 5:6-
8) şi că Isus Hristos este omul reprezentativ, unic, care
înlătură efectele căderii lui Adam (Rom. 5:15-17).
Creştinii sunt botezaţi în moartea lui Hristos şi
primesc viaţă nouă aşa cum Hristos a înviat din morţi
(Rom. 6:4, 9; 8:10-11); oricine este al lui Hristos are
Duhul lui Hristos (Rom. 8:9; se înţelege că Duhul lui
Hristos este Duhul Sfânt; de aceea se poate contura o
teologie trinitară implicită, în aceste versete).
Hristos are cuvântul credinţei şi, de aceea, nu este
nevoie să fie căutat în ceruri, sau în Hades – adică
Hristos şi credinţa în el sunt accesibili (Rom. 10:6-17).
Romani 12 aduce în discuţie teologia unităţii
credincioşilor în Hristos (Rom. 12:5), o temă
caracteristică, de altfel, epistolei către efeseni. Creştinii
se îmbracă cu Hristos (Rom. 13:14) şi trăiesc pentru
Hristos, care este domn peste toţi (Rom. 14:4, 9, 15, 18).
Teologia învierii din cauza şi împreună şi după modelul
lui Hristos este dezvoltată în Romani 15.
1-2 Corinteni
Teologia legată de titlul Hristos are câteva nuanţe aparte
în corespondenţa corinteană a lui Pavel. Dincolo de
argumentarea elaborată a autorităţii sale apostolice,
bazată pe chemarea lui Hristos, prin voia Tatălui (cf.