noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 275
ce priveşte învierea: foloseşte termenul de anastasis (=
înviere, ridicare) şi egheiro (= a se ridica), dar nu tratează
în toate epistolele această temă, ci numai în cele în care
apar erezii cu privire la venirea Domnului. Mântuirea
este un proces care implică şi învierea lui Hristos, dar
până atunci sunt necesare sfinţenia şi răbdarea. Un rol
deosebit în teologia aşteptării îl are suferinţa. Se observă
expresiile: a fi mântuit deja şi a aştepta mântuirea.
Pavel, fie metaforic, fie literar, vorbeşte despre
posibilitatea ca în acest timp de aşteptare cineva să fie
înşelat, să cadă din har, dar nu menţionează pierderea
mântuirii. Pavel subliniază cu claritate posibilitatea
falimentului în viaţa credinciosului. În final vorbeşte
despre venirea Domnului. Se aseamănă cu Ioan când
vorbeşte de sunetul trâmbiţelor, omul nelegiuirii, nori,
aspect global, etc. Pavel nu vorbeşte mult despre etape, ci
arată că mântuirea pentru el este un tablou foarte viu. Se
pare că Pavel ştie mai multe despre venirea Domnului,
dar, dintr-un motiv sau altul, Dumnezeu nu l-a inspirat
să scrie mai mult despre aceasta; cu toate acestea, ce
avem în Scriptură, este suficient. Poruncile şi avertizările
lui Pavel sunt foarte serioase. Arătarea lui Isus trebuie
să fie aşteptată în sfinţenie, cu o bună mărturie înaintea
lumii.
Evrei despre eshatologie
Epistola către Evrei încurajează creştinii evrei să
rămână lângă Hristos, să nu se întoarcă la Lege.
Conform lui A. Vanhoye epistola are o orientare
eshatologică evidentă, care stă la baza paralelismului
structural al mesajului:
Introducere (1:1-4)
A. Isus, îngerii şi veşnicia (1:5--2:18, eshatologie)
B. Isus este marele preot (3:1--5:10, eclesiologie)
C. Isus este jertfa şi preotul necesar (5:11--10:39, jertfă)
B’. Nevoia de credinţă, răbdare (11:1--12:13, eclesiologie)