noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 213
că iudeii sunt noii arabi, care îl resping pe creştini, aşa
cum vechii arabi, de la Işmael încoace, i-au respins pe
evreii născuţi din Isaac. Conform Galateni 4, creştinii
sunt adevăratul Isaac.
5-6, rodul vieţii conduse de Duhul Sfânt
Cei ce se îndepărtează de Hristos, căutând dreptatea
(neprihănirea) prin ascultarea de lege, au căzut din har,
pe când creştinii aşteaptă nădejdea neprihănirii, prin
Duhul, prin credinţă (5:4-5; pneumati, la dativ
instrumental). Căderea din har menţionată în acest
verset (tes charitos exepesate), nu este o pierdere a
mântuirii, ca atare, cât mai degrabă este o pierdere a
situaţiei favorabile în care primeau mântuirea în dar,
prin credinţă, deoarece galatenii doreau acum să câştige
dreptatea prin fapte, nu să o primească în dar.
Secţiunea 5:16-26 este celebră, fiind dedicată
discutării opoziţiei dintre trup (carne, sarx, posibil şi „fire
pământească”, „fire păcătoasă”) şi Duh (pneuma) şi
prezentării rodului fiecăruia.
Secţiunea începe cu un îndemn direct la trăire
(umblare) prin Duhul, fără împlinirea poftei trupului
(5:16). Dorinţa sau tânjirea celor două se află în antiteză
(carnea pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva
cărnii, 5:17). Cine este condus de Duhul, nu se află sub
jurisdicţia Legii, Legea nu poate decât aproba această
stare, nu are ce judeca împotriva unui astfel de om (5:18).
Faptele cărnii sunt expuse în 5:19-21. Prin contrast,
rodul Duhul lui este expus într-o altă listă, 5:22-24.
Îndemnul din 5:25 leagă viaţa în Duhul de purtarea bună
în Duhul: dacă avem viaţă prin Duhul, să ne şi
comportăm prin Duhul. Apare, astfel, o componentă
personală, de ascultare individuală de Duhul.
Comportamentul duhovnicesc este explicat mai
departe, în capitolul 6, prin încurajarea blândeţii în
relaţii şi îndreptarea celor căzuţi (6:1) şi prin învăţarea
principiului cauzalităţii spirituale: cine seamănă în