noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

66 TBNT
unul din locurile comune al evangheliilor sinoptice şi
precizeză cu tărie că temeiul titlului Fiul lui Dumnezeu
nu se află în vreo pretenţie a lui Isus, nici în vreo
judecată de evaluare teologică din partea ucenicilor, ci
chiar în mărturisirea Tatălui (ideea este prezentată, întro
altă formulare, şi în 1 Ioan 5). Traducerea lui eudokesa
„îmi găsesc plăcerea” (cf. traducerile ortodoxe: „întru care
am binevoit”) are multe nuanţe: nu înseamnă doar
satisfacţia Tatălui faţă de Fiu, ci şi alegerea acestuia ca
Mesia şi investirea sa cu autoritate înaintea oamenilor.
Dumnezeu îl prezintă pe Isus ca Fiul pe care L-a ales, de
care îi place (pe care îl agreează în întregime şi cu care
este de acord), şi pe care îl dăruie drept conducător şi
domn al lumii.
În final, în ce-i priveşte pe Iacov şi Iuda, epistolele lor
reprezintă o predicare timpurie către evrei şi, în
concordanţă cu reticenţa iudeilor, ele nu folosesc titlul
Fiul lui Dumnezeu ci, mai degrabă, titlul Domnul.
Titlul Hristos (Mesia)
Hristos este echivalentul grecesc al titlului Mesia (ebr.
Meşiahu) şi înseamnă „Unsul”, „Cel ales”. Termenul
grecesc Hristos vine de la verbul chrio = a unge 52 .
Untdelemnul destinat ungerii era, de fapt, un parfum de
calitate, sacru, cu o reţetă specială (cf. Ex. 30:11-38).
Dedicarea cuiva pentru o slujire specială, prin ungerea cu
acest ulei parfumat, devenea astfel o experienţă
frumoasă, atât la nivel social, cât şi la nivel personal, al
simţurilor. Slujirea lui Dumnezeu implică
responsabilitate, dar este şi o onoare deosebită, o
experienţă frumoasă.
____________
52 Grafia numelui variază în limba română, circulând atât varianta
Cristos cât şi cea veche, tradiţională, Hristos, fiecare cu familia sa
de termeni consacraţi.