noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

112 TBNT
(2:19; citatul este din VT: Num 16:5, 26; Isa 26:13), fuge
de poftele tinereţii şi caută comuniunea celor care se
roagă Domnului (2:22), şi ca slujitor al Domnului este un
om de caracter, un om blând (2:24).
TITLUL DOMNUL ÎN EPISTOLELE GENERALE
Epistolele generale, având autori diferiţi, nu au aceeaşi
abordare a tematicii legate de titlul Domnul.
Evrei
În ce priveşte epistola către evrei, ea cuprinde
numeroase citate din VT, unde este amintit titlul
Domnul dar unde subiectul este Dumnezeu Tatăl, în
oracolele date profeţilor (cf. 1:10, Psa 102:26-28; Evr.
7:21, Psa. 110:4; Evr. 8:8-11 şi 10:16, Ier. 31:31-34; Evr.
10:30, Deut. 32:35-36; Evr. 12:5-6, Prov. 3:11-12; Evr.
13:6, Psa 118:6, etc.).
Isus, ca atare, este denumit Domnul în Evr. 2:3, unde
se dă mărturie despre cuvintele sale despre mântuire, în
7:14, unde se aminteşte că Isus s-a născut din seminţia
lui Iuda, nu din cea levitică (deci, este altfel de preot, nu
un preot levitic, după modelul lui Aaron). În 8:2, este
indecidabil, dar mai degrabă este vorba despre
Dumnezeu Tatăl care a ridicat în ceruri adevăratul cort,
adevăratul Templu. O anumită ambiguitate există şi în
Evr 12:24, unde este vorba despre viaţa etică (pace şi
sfinţenie) fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul
(este probabil ca în vedere să fie avut Isus Domnul, la a
doua sa venire, dar, este posibil să fie luate în
consideraţie şi alte sensuri). În 13:20, Isus este denumit,
din nou, Domnul – precum şi Marele Păstor al oilor, în
contextul învierii sale.
1-2 Petru, Iuda
Cele două epistole petrine, 1-2 Petru, sunt mai directe,
mai clare, şi mult mai bogate în folosirea titlului Domnul
pentru Isus. Începând din introducere (1 Pet 1:3, 2 Pet