noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

150 TBNT
umane de până la cruce (supusă ispitirii, dar lipsite de
păcat) şi etapa vieţii umane glorificate, după înviere
(nesupusă ispitirii, glorificate prin înviere şi, bineînţeles,
fără păcat).
În mod specific, ca om, Isus s-a delimitat categoric de
păcat şi a făcut faţă oricărei ispite, deşi a fost ispitit ca
orice om, în toate privinţele (El însă nu se fereşte de
oamenii păcătoşi: vameşi, păcătoşi, chiar prostituate, nu
îi evită, ci le aduce vestea cea bună a mântuirii, şi le
transformă vieţile).
Tot în mod specific, ca Mesia şi ca mare preot unic,
după modelul preoţiei lui Melchisedec, Isus s-a adus pe
sine însuşi ca jertfă pentru păcatele omenirii, o jertfă
curată, acceptabilă, suficientă, eficientă, prin care ni s-a
dat dreptul de a deveni drepţi înaintea Domnului, de a
trăi drept – prin Duhul Sfânt (care vine ca dar pentru
oameni, numai după ce Isus a fost jertfit, înviat şi
înălţat)
1. Sinopticii oferă o tratare istorică a umanităţii lui
Isus, şi una descriptivă, implicită, a lipsei Sale de
păcat, a purităţii şi sfinţeniei Sale. La Matei şi
Luca interesul pentru istorie este afirmat prin
includerea în evanghelie a începutului vieţii
întrupate a lui Isus, prin naştere şi copilărie.
Umanitatea Sa este umanitatea mesianică, sfântă
a omului pe care Dumnezeu îl acceptă şi îl
confirmă. Lipsa de păcat a lui Isus este mai
degrabă implicită în aceste evanghelii, fiind
derivată din naşterea sa de la Duhul Sfânt, prin
recunoaşterea curăţiei sale la botez, prin biruinţa
în ispitirea de la începutul lucrării sale mesianice,
prin puterea şi confirmările pe care le primeşte de
la Dumnezeu atunci când face minuni.
2. Ioan, mai teologic în afirmaţiile sale, precum şi mai
direct, abordează mai des şi mai clar problema
păcatului. Isus implică, prin contrast, o diferenţă