noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 61
Concluzii la epistolele pauline
Aşa cum s-a observat, Pavel foloseşte acest titlu destul de
des în introducerile scrisorilor sale, descriind conţinutul
predicării sale, al evangheliei vestite în aceste biserici. În
astfel de pasaje, termenul arată identitatea lui Isus, atât
natura sa umană, ca evreu cu genealogie davidică (Isus e
născut din linia lui David, din femeie, sub Lege, într-un
trup fără păcat, etc.), dar şi natura sa divină. Astfel,
Pavel îmbină în aceste prezentări, titlul Fiul omului cu
titlul Fiul lui Dumnezeu.
Perspectiva istorică este dublată de perspectiva eternă
şi, în texte cum este Coloseni 1.13-20, Isus este prezentat
ca pre-existent şi împărat universal. Viziunea de aici este
apropiată de concepţia ioanină şi are caracteristici
apocaliptice, eshatologice, de privire de ansamblu asupra
identităţii lui Isus şi a lucrării sale de mântuire a
omenirii (ea aminteşte de imnul din Filipeni 2, de Ioan
1:1-18, şi de epistola către Evrei). Conţinutul apocaliptic
al evangheliei este evident în scrisorile lui Pavel, ca şi în
scrierile lui Ioan, iar titlul Fiul lui Dumnezeu le reflectă
din plin (cf. 1 Tes. 1:10). Filiaţia divină a lui Isus este
privită din eternitatea trecută (pre-existenţa veşnică a
Fiului, trimiterea sa în lume), şi merge până în veşnicia
care ne aşteaptă în viitor (înviere, înălţare, glorificare, a
doua venire).
Pavel include, ca şi Ioan, tema adoptării oamenilor în
familia lui Dumnezeu, ca fii, prin înnoirea vieţii lor prin
Duhul Sfânt, prin credinţă în Isus. Această extindere a
temei „fiul – fiii (fiicele) lui Dumnezeu” vorbeşte despre
frăţia întru umanitate, cu Isus, şi despre experienţa
iertării şi a renaşterii, a trăirii unei vieţi noi prin Duhul
lui Dumnezeu. A-l simţi pe Dumnezeu ca Tată, şi a te
raporta faţă de el în felul acesta, devine un fel de test de
esenţă al vieţii creştine, dar, bineînţeles, nu pune egal
între calitatea divină şi eternă a lui Isus ca Fiu (chiar
dacă această perspectivă nu exclude şi întruparea), şi
calitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, creaţi, mântuiţi,