noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

252 TBNT
Petru, în Fapte 10, care îl îndeamnă să nu numească
necurat ceea ce Dumnezeu face curat, adică, să
îndrăznească să spună evanghelia mântuirii şi păgânilor,
10:15). Fapte 15:5, 28, întăresc acest mesaj, pentru că, în
urma conciliului de la Ierusalim, apostolii nu impun
credincioşilor dintre Neamuri să păzească Legea. Totuşi,
cunoaşterea aceasta superioară poate căpăta diverse
expresii practice: de exemplu, Pavel îl circumcide pe
Timotei (16:3), ca să poată misiona printre iudei, deşi
actul în sine nu avea nici o însemnătate pentru creştini.
De asemeni, în 21:17-26, Pavel face şi împlineşte un
jurământ în Ierusalim, aşa încât iudeii să înţeleagă
faptul că el este credincios lui Dumnezeu şi nu îşi
părăseşte neamul în care s-a născut. Deci, Legea, deşi
este depăşită, poate fi păzită dacă foloseşte comunicării
evangheliei, dar nu reprezintă în sine o condiţie a vieţii
creştine.
LEGEA ŞI TEOLOGIA LUI PAVEL
Discuţia cea mai radicală asupra importanţei Legii
pentru creştini (sau asupra lipsei de importanţă a Legii)
vine din partea lui Pavel. În cele 13 epistole ale sale,
Pavel răspunde mai multor situaţii în care creştinii
întorşi de curând la Hristos se confruntă cu pretenţiile
învăţătorilor iudaizanţi. În teologia lui Pavel, la fel ca şi
în cea a Epistolei către Evrei apar trei direcţii principale
ale atitudinii faţă de Lege:
Isus a împlinit Legea
Isus a comentat şi a completat Legea
Isus a înlocuit Legea
Romani
În epistola sa către credincioşii din Roma, Pavel face
câteva sublinieri majore asupra rolului Legii în