noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

76 TBNT
păcatuire, avem un mijlocitor (paraclet, cf. Duhul Sfânt,
Ioan 14:26; 15:26; 16:7), anume pe Isus Hristos, Dreptul
(o caracterizare unică în NT).
Recunoaşterea titlului Hristos devine test al
mântuirii, sau un test al necredinţei antihristice, în 2:22,
cine nu recunoaşte că Isus este Hristos este mincinos,
este antihrist, nu îl recunoaşte nici pe Dumnezeu Tatăl,
nici pe Fiul său (testul include şi recunoaşterea
divinităţii lui Isus, 2:23; cf. 3:23; 5:20). Titlul Hristos
devine un titlu critic important pentru mântuirea cuiva.
Ideea divinităţii este completată de ideea humanităţii, a
întrupării adevărate: la fel în 4:2, orice duh care
recunoaşte pe Isus ca Hristos este de la Dumnezeu. Ioan
„inventează” termenul de antihrist, ca titlu pentru
Hristoşii falşi, sau pentru cei care îl resping pe Hristos.
Teologia despre Hristos a lui Ioan include şi tema
iubirii de fraţi, după modelul lui Isus Hristos (3:23; 5:1).
În 5:6 tema mărturiei despre lucrarea preoţească,
salvatoare a lui Hristos, care vine apă şi cu sânge ca să
curăţească pe cei credincioşi; cu jertfă şi cu spălare; o
referinţă este cu privire la botez, dar la altă referinţă are
legătura cu creaţia).
Şi în 2 Ioan 1:7 apare un test asemănător: înşelătorii,
antihriştii sunt cei ce nu mărturisesc că Isus Hristos s-a
întrupat cu-adevărat (termenul antihrist este folosit la
singular). Ioan începe să atace ereziile emergente
spunând în 2 Ioan 1:9 că oricine o ia înainte şi nu rămâne
în învăţătura lui Hristos, nu îl are pe Dumnezeu. Aceasta
o altă formă a afirmării naturii critice a credinţei în
Hristos: fidelitate faţă de învăţătura lui. Înainte de toate,
însă, Isus Hristos este amintit în introducerea celei de a
doua epistole a lui Ioan (2 Ioan 1:3), ceea ce aminteşte de
introducerile din epistolele lui Pavel.
Apocalipsa
Apocalipsa afirmă de la început că este revelaţia lui Isus
Hristos (1:1), ceea ce subliniază că descoperirea este