noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

114 TBNT
mântuire (3:15). Finalul cuprinde urarea de a creşte în
harul şi cunoştinţa Domnului (3:18).
Deşi foarte asemănătoare cu 2 Petru, epistola lui
Iuda este mai săracă în referinţe privitoare la titlul
Domnul. Practic, ele apar doar în secţiunea de încheiere,
1:21 şi 1:25, sub formă de îndemnuri şi doxologie.
Iacov
Epistola lui Iacov, prezintă numeroase referinţe la titlul
Domnul.
Unele referinţe sunt ambigui, deoarece pot avea în
vedere atât pe Isus Domnul, cât şi pe Dumnezeu Tatăl. O
astfel de referinţă este 1:7, unde cei lipsiţi de credinţă nu
se pot aştepta să primească ceva de la Domnul (cf. 5:4).
În alte situaţii, referinţa este mai clară. Astfel,
argumentul pentru o purtare nepărtinitoare (argument
etic) se sprijină pe credinţa în Domnul (2:1). Tema etică
este continuată şi în 3:9, unde creştinii sunt sfătuiţi să
aibă o vorbire frumoasă, ca pentru Domnul, mereu.
Smerenia faţă de Domnul este o virtute recomandată în
capitolul 4 (4:10, 15).
Tema eshatologică apare clar în 5:7-8 (venirea
Domnului, parousia tou kuriou) şi în 5:10-11 unde se
vorbeşte despre îndurarea Domnului (şi exemplul lui
Iov).
Numele Domnului este invocat în mod special în 5:14-15, unde
se vorbeşte despre ungerea cu untdelemn a celui bolnav şi de
rugăciunea făcută în Numele Domnului, care îl va vindeca.
Titlul Logos
Termenul grecesc logos (cuvânt) este intens folosit în
toate cărţile NT, dar ca titlu al lui Isus apare rar.
Cuvântul are un istoric grecesc şi iudaic interesant, cu
multe nuanţe care au definit contextul folosirii sale în
NT, aplicarea sa la persoana şi lucrarea lui Isus.