noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 221
vieţii veşnice. De asemeni, se pare că în spatele acestui
verset se află şi imaginea nunţii iudaice, mai precis
aluzia la spălarea miresei înainte de ceremonia
căsătoriei.
Sinteză epistolele pastorale
Practic, în aceste scrisori Pavel nu construieşte o teologie
foarte complexă a Duhului Sfânt, dat fiind numărul mic
de referinţe. El mai ales prezintă gânduri care şi-au făcut
loc şi în alte epistole ale sale (Duhul l-a confirmat pe Isus
în dreptatea sa, Duhul locuieşte în noi, Duhul ne
înnoieşte, Duhul ne dă un duh de îndrăzneală).
Precizările privitoare la participarea Duhului în
mântuirea şi sfinţirea noastră arată însă că subiectul
este mereu de actualitate pentru Pavel şi pentru cititorii
săi.
CONCLUZII LA CORPUSUL PAULIN
Pavel scrie despre Duhul Sfânt în anii 50-60, în
contextul în care s-au format multe noi biserici în
imperiul greco-roman. Problematica sa acoperă probleme
legate de această nouă situaţie, anume învăţătura despre
darurile Duhului Sfânt, despre identitatea creştină a
noilor credincioşi (noi Temple ale Duhului Sfânt; fii ai lui
Dumnezeu, în care Duhul dă mărturie şi confirmă
înfierea), despre unitatea și diversitatea Bisericii, despre
autoritate apostolică în învăţătură („şi eu am Duhul
Sfânt”), despre viața nouă a creștinului, trăită în
plinătatea Duhului.
Pavel tratează numeroase alte subiecte însă, legate de
Duhul Sfânt. Astfel, el se raportează foarte polemic la
învăţătorii iudaizanţi şi discută rolul şi acţiunea Duhului
în relaţie cu rolul şi acţiunea Legii.
El accentuează lucrarea interioară a Duhului Sfânt în
cel credincios (plinătate, roade, înţelepciune), dar şi
componenta liturgică şi de comunicare între persoane
(vorbire duhovnicească, cântări duhovniceşti, etc.),