noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

148 TBNT
multe precizări sunt însă, în acest context, de tip implicit,
prin comparaţie între el, ca mare preot unic, după
modelul lui Melchisedec, şi marii preoţi levitici, care
aveau o slujbă temporară şi transmisibilă.
O afirmaţie mai clară apare în Evrei 4:15 unde, în
contextul discutării preoţiei speciale a lui Isus (evrei
4:14), autorul spune că Isus, ca mare preot însemnat, a
fost ispitit la fel ca şi noi, dar fără păcat. Formularea se
aseamănă cu modul de gândi al lui Pavel, „a fost ispitit în
toate, ca şi ceilalţi, dar fără păcat” (pepeirasmenon de
kata panta kath’ homoioteta choris hamartias). Expresia
kath’ homoioteta arată că ispitirea lui Isus s-a făcut prin
asemănare cu ispitirea noastră, dar „fără păcat” (choris
hamartian, „fără de păcat”, „în afara păcatului”). Aceeaşi
expresie, choris hamartian, apare şi în 9:28, când se
spune că Isus va veni a doua oară, ca un mare preot care
s-a jertfit pe sine o singură dată, eficient, şi acum nu mai
vine în legătură cu păcatul (choris hamartias), ci ca să
aducă mântuirea (deplină) celor care îl aşteaptă.
Poate că aici ar merita menţionată una din ideile care
apare adesea în Evrei, dar şi în restul NT, anume că dacă
poate fi vorba de vreo legătură cu păcatul, la Isus, atunci
aceasta este de un singur fel: el este jertfa pentru
păcatele noastre.
Dacă Isus nu a avut păcat în trupul său, nu înseamnă
că El nu a fost vulnerabil faţă de păcat. Sfinţenia sa nu
este una automată. El a rămas fără păcat, pentru că, în
calitate de om, a continuat să asculte de Dumnezeu, să se
roage, să ia deciziile care se impuneau, să urmărească
voia Tatălui. El a fost vulnerabil faţă de păcat, dar şi-a
menţinut curăţia prin ascultare de Dumnezeu şi prin
Duhul Sfânt.
El ne este cu adevărat un model nouă, ca fraţi şi ca
ucenici ai lui (Evrei 12:4: implicit, el s-a împotrivit
păcatului până la sânge, până la moarte, dar noi încă nu
am fost ispitiţi în felul acesta încă şi, de aceea, putem să
luăm exemplu de la el).