noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

58 TBNT
Epistola către Galateni readuce în prim-plan aceleaşi
sublinieri pauline privitoarea la conţinutul evangheliei
sale. Astfel, Galateni 1:16, arată că Dumnezeu l-a
descoperit pe Fiul Său în
Pavel (cu sensul dublu: „lui
Pavel”, şi „prin Pavel,
celorlalţi”), ceea ce a dus la
convertirea acestui viitor
apostol al păgânilor şi la
trimiterea sa (sau chemarea
sa) la slujba de evanghelist.
Galateni 2:20 deschide o
fereastră foarte interesantă
asupra teologiei mistice a
lui Pavel, subliiniind faptul
că viaţa creştinului nu are
sens şi nu este posibilă în
afara lui Hristos, fiind în
D. Stăniloaie, unul din
teologii români ortodocşi cei
mai profunzi, recunoscut la
nivel internaţional pentru
contribuţiile la înţelegerea
teologiei despre Sfânta
Treime.
întregime centrată pe unitatea sau comuniunea cu Isus,
în moartea şi învierea acestuia. Pavel mărturiseşte
astfel, în mod reprezentativ pentru creştini, că el nu mai
trăieşte pentru sine, după ce a fost mântuit, ci pentru
Fiul lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru el pe cruce.
Ideea aceasta apare şi în Romani 7.1-9, în imaginea
creştinului care, asemănat cu o soţie care vrea să scape
de Lege – văzută ca un soţ aspru, găseşte soluţia de a
muri şi a învia cu Hristos, fiind liber de-acum, faţă de
Legea acuzatoare şi binecuvântat să-şi trăiască libertatea
alături de Hristos.
Galateni 4:4-7 arată, poi, asemănător cu Romani 1.1-3
şi Romani 8.3, că Fiul a fost trimis să se nască din
femeie, la împlinirea vremii, sub Lege, ca să ne
izbăvească de Lege. Titlul este folosit apoi şi în Galateni
4:5, din nou cu înţeles general, aplicat credincioşilor care
sunt noul popor al lui Dumnezeu: deoarece ne-a făcut fii
ai Săi, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său
care strigă în noi la Dumnezeu, ca la un Tată (Abba). Aici