noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 57
verset indică perspectiva pre-existenţei Fiului lui
Dumnezeu care este trimis (din veşnicia Sa), într-un trup
omenesc, asemenea trupului păcătos, dar fără păcat.
1-2 Corinteni
În 1 Corinteni 1:9, Dumnezeu ne-a chemat la comuniune
cu Fiul Său, ca să avem parte la moştenirea Lui veşnică.
Legătura cu Fiul asigură participarea la moştenirea
cerească, o parte în această moştenire. În 1 Corinteni,
15:28 stăpânirea lumii viitoare aparţine Fiului – în
calitate de om (Fiul al omului), dar şi de Fiu al lui
Dumnezeu, dar El, în calitate de Fiu, va închina această
stăpânire, Tatălui Său (ideea aceasta reapare, cu detalii
diferite, şi în Evrei 2:5-10).
2 Corinteni 1:19 foloseşte o conglomerare de titluri,
Fiul lui Dumnezeu şi Hristos, şi afirmă Isus reprezintă
afirmaţia pozitivă a lui Dumnezeu faţă de oameni, adică
„Da”-ul lui pentru omenire (de fapt, orice i-am cere bun
lui Dumnezeu pentru noi, El ne dă în persoana lui Isus,
prin jertfa lui Isus, prin credinţă în Isus; altfel nu ne
poate fi dat, din cauza vinovăţiei şi neascultării de care
omenirea a dat dovadă, în ansamblul ei – şi în mod
particular, fiecare om).
Galateni
________________________
contrast cu neputinţa Legii. Legea nu era capabilă să asigure
mântuirea omenirii, deoarece pedepsirea păcatului implica
distrugerea trupului păcătos, deci uciderea omului. Isus vine însă
într-un trup curat, deşi deplin uman, şi El acceptă pedepsirea
păcatului în trupul Său, dar pedeapsa era a oamenilor şi nu pentru
sine însuşi, într-un fel care duce la moartea Sa, pe cruce, dar care,
prin curăţia jertfei, asigură primirea jertfei, dovedită de Dumnezeu
prin învierea lui Isus. Astfel, Fiul lui Dumnezeu asigură împlinirea
Legii în noi, prin pedepsirea lui Isus, şi supravieţuirea noastră prin
Duh, prin iertarea câştigată de Isus. Astfel, păcatul a fost pedepsit
în trup, dar în trupul lui Isus, iar noi trăim în trup, dar nu conform
trupului, de acum încolo, ci conform Duhului.