noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 261
Moise (care a primit Legea şi a contribuit şi el la
prescripţiile ei, prin mandat divin), aşa cum Fiul
moştenitor sau proprietarul casei este mai presus de un
slujitor din casă; şi este mai presus de Iosua (care a
condus poporul în moştenirea sa, dar nu i-a putut da
moştenirea deplină, odihna promisă, sabatul esenţial), ca
unul care îşi conduce urmaşii în realitate deplină a
mântuirii.
Apoi este afirmată preoţia complexă a lui Isus: El este
adevăratul mare preot dar şi singura jertfă adevărată,
eficientă, de răscumpărare (el este realitatea, jertfele şi
sistemul levitic reprezintă umbra). Contrastul este
urmărit pe mai multe planuri. Isus e unic (leviţii erau
mai mulţi şi se succedau în generaţii; la fel, jertfele se
aduceau mereu, în fiecare an), Isus e perfect (el nu
trebuie să aducă jertfe pentru sine), Isus combină rolurile
într-o sinteză supremă - El este şi jertfă şi mare preot,
Isus oficiază slujba nu în templul omenesc ci în cel ceresc,
nefăcut de mâini omeneşti, ba chiar nefăcând parte din
creaţia aceasta. Astfel, Isus nu este doar supremul mare
preot şi suprema jertfă, ci şi sistemul, cadrul juridic şi
religios (cultic) în care El funcţionează este deasupra
Legii sinaitice, de cel al preoţiei levitice. Isus este preot
veşnic, suprem, după modelul preoţiei lui Melchisedec şi
aduce jertfa sa unică în templul ceresc al cărui model l-a
copiat Moise pe Sinai.
În felul acesta, autorul epistolei demontează orice
pretenţie de întâietate a Legii şi descurajează pe oricine
să se mai întoarcă la prevederile ei. Isus împlineşte şi
depăşeşte Legea în orice privinţă.
IACOV
Iacov este un scriitor care subliniază nevoia de fapte – ca
dovadă a credinţei, într-un stil care aduce aminte de
scrisorile pastorale ale lui Pavel (1-2 Timotei, Tit), dar
care are şi nuanţele sale proprii, o anumită tărie şi
hotărâr care îl apropie de retorica predicilor lui Isus.