noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 73
Hristos şi Domn, care aduce aminte de dubletul Hristos –
Rege din finalul evangheliei după Luca), iar în Numele
lui Isus trebuie toţi să se pocăiască şi să fie botezaţi etc.
Tema mesianităţii divine a lui Isus continuă astfel
prin sintagma „în Numele lui Hristos”, care apare de mai
multe ori în Faptele Apostolilor. Petru şi Ioan vindecă un
om paralizat în Numele lui Hristos (3:6, 18, 20; 4:10; în
4:10 este folosit titlul „Isus Hristos, Nazarineanul”). În
mod asemănător, în 9:34, Petru îi spune lui Enea că Isus
Hristos îl vindecă.
Rugăciunea bisericii pentru putere şi mărturie în
persecuţie îl recunoaşte pe Isus ca Domn şi Hristos pus
de Dumnezeu (4:26, Cornilescu: Unsul Său; în greceşte:
Hristosul Său; Biserica din Ierusalim foloseşte titlul în
mod specific iudaic).
Biserica, apoi, continuă să îl „vestească pe Hristos
Isus”, în ciuda persecuţiei (5:42), în Templu şi în case. O
expresie asemănătoare apare şi în 8:5, „Filip... îl
proclama pe Hristos” în Samaria. Oamenii cred în
„vestirea împărăţiei lui Dumnezeu şi în vestirea Numelui
lui Isus Hristos” şi se botează (8:12; Hristos e Rege şi
Hristos divin).
După ce se converteşte, Saul devenit Pavel începe să
predice iudeilor din Damasc şi să le dovedească faptul că
Isus este Hristosul (9:22).
Luca arată, apoi, cum numele Hristos capătă
semnificaţii care depăşesc cadrul gândirii iudaice. Astfel,
În predicarea evangheliei către Cornelius (către
Neamuri), Petru afirmă că Isus Hristos este Domnul
tuturor şi toţi care au crezut sunt botezaţi „în Numele lui
Hristos” (10:36, 48; 11:17).
În contextul prezentării sale istorice, Faptele
Apostolilor oferă, mai departe, un detaliu interesant care
subliniază drumul spre universalizare şi generalizare a
titlului Hristos: Luca notează că în Antiohia au fost
credincioşii numiţi, pentru prima oară, creştini – de la
numele lui Hristos (11:26; cf. 26:28, Irod Agripa simte că