noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

128 TBNT
Trebuie observat că intervenţia divină la naştere nu
afectează ideea umanităţii integrale a lui Isus.
Conceperea Sa are antecedente: Adam şi Eva au fost
concepuţi şi ei într-un mod special, creaţi într-un mod
aparte prin intervenţia lui Dumnezeu (Adam a fost creat
prin intervenţia directă a lui Dumnezeu, în umanitate
deplină, Gen1:27; Eva a fost creată din Adam, tot printr-o
implicare directă a lui Dumnezeu, printr-un fel de
clonare, urmată de o modificare a informaţiei genetice şi
de o reechilibrare hormonală – într-o umanitate integrală
şi egală cu cea a lui Adam). Conceperea specială a lui
Isus (din Maria, dar prin implicarea directă a Duhului
Sfânt) lasă să se înţeleagă faptul că umanitatea Sa este
de tip adamic în ce priveşte relaţia genetică (originea,
relaţia cu creaţia), dar, aşa cum subliniază epistolele lui
Pavel – mai clar, parcă, decât evangheliile, ea este o
umanitate lipsită de păcat, deosebită în această privinţă
de noi, care moştenim efectele păcatului lui Adam. 59
________________________
antropologice catolice, ea a primit un privilegiu unic, un har
special, acordat în vederea naşterii mântuitorului Isus Hristos,
prin care a fost scutită, i s-a acordat imunitate faţă de prezenţa
păcatului strămoşesc şi faţă de vinovăţia asociată lui, deşi aceasta
nu a însemnat scutirea de urmările acestui păcat în plan fizic:
moarte, slăbiciune, boală. Învăţătura aceasta nu are suport biblic,
doar o anume justificare în expresia „cea plină de har” folosită în
Luca 1:28, o plinătate a harului care nu are însă conotaţiile
dogmatice ale doctrinei amintite. Iar ceea ce se presupune în cadrul
acestei doctrine că Dumnezeu ar fi putut face pentru Maria, ar fi
putut fi făcut direct de Dumnezeu pentru Isus, ca asigurare a
trupului Său şi a vieţii Sale umane într-o stare lipsită de păcat
strămoşesc şi de vinovăţie adamică. Din punct de vedere biblic,
această stare a umanităţii lui Isus nu pare să ceară cu necesitate o
intervenţie anterioară, pregătitoare, asupra Mariei.
59 Fie că cineva acceptă ideea că păcatul strămoşesc se transmite, fie
că nu, Isus s-a întrupat fără să ia asupra Sa natura păcătoasă sau
înclinată spre păcat a omului. El s-a dovedit neprihănit şi
credincios lui Dumnezeu şi a rămas aşa, fiind acceptat şi confirmat
de Dumnezeu ca Mesia, prin înviere şi prin aşezarea Lui la dreapta
Tatălui.