noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

72 TBNT
care uneşte titlul Hristos cu titlul Fiul omului şi
unicitatea sa divină, cu titlul Fiul lui Dumnezeu.
În mod intereant, înaintea lui Pilat iudeii îl acuză pe
Isus legând două titluri specifice, mesianice: El s-a numit
„Hristos, regele” (23:2). Iudei politizează aici titlul
Hristos – iar Luca va urmări atent această relaţie: Isus
ca Mesia iudeu şi ca Rege al tuturor.
Astfel, el aminteşte că, atunci când era pe cruce,
preoţii şi trecătorii îl batjocoreau cerându-i să dovedească
că „este Hristosul, alesul lui Dumnezeu” (23:35, 39; în
această serie de batjocuri Isus este numit, de asemeni,
Rege şi Hristos).
Discuţia dintre Isus cel înviat şi cei doi pe drumul spre
Emaus include titlul Hristos, folosit de însuşi Isus în
explicarea teologiei aferente, a hristologiei VT (24:26, 46).
Astfel, conform Scripturilor, Hristosul trebuia să sufere
şi să intre în slava sa (24:26), o perspectivă dublă, umană
– divină asupra lui Hristos. Isus cel înviat explică
Scripturile şi celor 11 apostoli, în camera de sus, arătând
că el este Hristosul (24:45-46). Hristologia lui Luca este
complexă: Isus explică faptul că se ştia din Scripturi că
Hristosul trebuie să sufere, să moară, să învie după 3
zile, şi apoi să fie glorificat. Există aici un paralelism
între Luca 1-2 şi Luca 24, în aceea că Dumnezeu îl
numeşte pe Isus drept Hristos, direct, la început, şi la fel
prin Scripturi (indirect – sau, de asemeni, direct,
profetic), în final.
Faptele Apostolilor
Ca mărturie despre predicarea bisericii primare, a
primilor creştini, Faptele Apostolilor include un număr
surprinzător de situaţii în care aminteşte de numele
Hristos. După ce capitolul întâi nu aminteşte titlul
Hristos, el apare în Fapte 2, când Petru, în predica sa de
la Cincizecime, îl aminteşte de mai multe ori (2:31, 36,
38): Hristos a înviat – neputând fi legat în Hades, Isus a
fost făcut de Dumnezeu şi Hristos şi Domn (cf. alăturarea