noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 115
ISTORIC GRECESC ŞI IUDAIC
Titlul acoperă o zonă semantică largă. Ca termen grecesc
logos (de la lego, a vorbi, a spune) însemna cuvânt,
propoziţie, vorbă, proverb, hotărâre, poruncă, dar avea şi
înţelesuri figurative, cu sensul de motivaţie, proporţie
(relaţie), ştiinţă, teorie, povestire, comunicare
structurată (ca atare, logos se deosebeşte de rhema care
înseamnă doar vorbă, cuvânt rostit). 56
În Septuaginta (LXX) logos traduce de obicei
echivalentul său ebraic echivalent dabar, dar acoperirea
semantică nu este perfectă. Ca şi logos înseamnă discurs,
decret (hotărâre), sfat, raport, proces juridic, veste,
învăţătură (cele 10 porunci se mai numeau şi cele 10
cuvinte de pe Sinai, Ex. 34:28; Deut. 4:13), cuvânt divin
(2 Sam. 7:4; Ier. 25:3; Osea 1:1). Dabar înseamnă însă şi
lucru, obicei, faptă, realitate, materie. În ebraică
denumirea unui lucru, numele său, cuvântul, nu pot fi
despărţite de corespondentul din realitate, de lucrul
denumit, de forţa şi prezenţa sa. 57
Conotaţiile greceşti ale logos-ului sunt foarte bogate.
Astfel, Heraclit foloseşte acest concept cu sensul de
principiu, teorie, un mecanism sau o ştiinţă secretă care
ţine lumea în funcţiune; la el logosul se identifică cu
Dumnezeu. La Anaxagora, logosul are o funcţie
mediatoare între Dumnezeu şi om; Dumnezeu nu este
imanent, ci transcendent şi comunică printre oameni prin
Cuvânt, prin logos.
Ideea logosului apare şi la stoici: logosul pătrunde în
toată firea, cuvintele care poartă sămânţa raţiunii.
Logosul este raţiunea, Cuvântul se identifică cu
____________
56 H. Liddell, A lexicon: Abridged from Liddell and Scott's Greek-
English lexicon, Oak Harbor, WA: Logos Research Systems, Inc.,
1996, p. 476.
57 W. Baker, The complete word study dictionary : Old Testament,
Chattanooga, TN: AMG Publishers, 2003 (2002), p. 223 (def. 1697).