noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 89
1-2 Timotei şi Tit
Ca în majoritatea epistolelor sale, Pavel se prezintă şi
aici ca apostol al lui Hristos Isus (1Tim. 1:1; cf. 1:2; 2Tim.
1:1; Tit 1:1). Hristos îi dă putere lui Pavel pentru slujire
(1Tim. 1:12; cf. 1:14; 4:6; 2Tim. 2:1).
Persoana lui Isus devine subiectul unei declaraţii
credale majore în 1 Timotei 1:15 („credincios este
cuvântul şi în întregime vrednic de primit, că Isus
Hristos a venit în lume spre a-i mântui pe păcătoşi”, etc.;
cf. şi 1Tim. 1:16), ceea ce arată teologizarea continuă şi
profundă a acestui titlu. O încărcătură teologică de
aceeaşi anvergură apare şi în declaraţia că există un
singur mijlocitor între Dumnezeu şi om, anume „omul
Isus Hristos” (1Tim. 2:5; o aglomerare interesantă de
titluri). O formulare tipică unui crez se întâlneşte în 2
Timotei 2:8 (unde Hristos este numit „cel înviat din
morţi”).
Formulările aparte continuă. Astfel, credinţa în care
slujesc diaconii (credinţa creştină) este descrisă în
termeni speciali: nu „credinţa în Hristos”, ci „credinţa cea
în Hristos Isus” implicându-se nu numai credinţa, ci şi
organizarea vieţii creştine (cf. 1Tim. 6:3, legătura între
Hristos şi învăţătura sănătoasă; vezi precizări
asemănătoare şi în 2Tim. 1:13; 2:10; 3:15). Creştinii sunt
chemaţi „soldaţi ai lui Hristos” (2 Tim. 2:3). De asemeni,
cei ce doresc să trăiască „evlavios în Hristos Isus” vor fi
persecutaţi (2 Tim. 3:12).
1 Timotei 5:11 numele lui Hristos ajunge temei etic,
aducând în discuţie principii de consiliere specială (viaţa
etică a văduvelor tinere, care nu trebuie să „se despartă
de Hristos”). La fel şi în 1 Timotei 5:21, Pavel îl cheamă
pe Timotei la slujire „în faţa lui Dumnezeu şi a lui
Hristos Isus şi a îngerilor aleşi” (cf. şi 2 Tim. 4:1; o
invocaţie extrem de interesantă, care aminteşte de
martorii numiţi în Evrei 12:1-2 şi chiar în 1 Ioan 5:7-8).
Ideea mărturiei şi motivaţiei la slujire reapare în 1
Timotei 6:13-14.