noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

70 TBNT
(2:4). Cu alte cuvinte, încă de la naştere, identitatea lui
Isus a avut parte de recunoaştere mesianică.
Ioan Botezătorul ridică întrebări asupra identităţii
mesianice a lui Isus, asupra modelului mesianic pe care îl
urmează, când, în 11:2, trimite nişte ucenici să îl întrebe
dacă El este Acela sau nu.
Binecunoscutul loc comun sinoptic al mărturiei lui
Petru are o formă mai completă: „Tu eşti Hristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu” (16:16). În mod interesant, aici
apare tema secretului mesianic, în 16:20, când Isus le
porunceşte ucenicilor să nu spună altora că El este
Hristosul.
Începând cu capitolul 22, titlul Hristos apare în
discuţiile din ultima săptămână la Ierusalim. De
exemplu, în 22:42, apare în cunoscuta întrebare despre
Hristos, Fiul lui David. În 23:10, Isus afirmă despre sine
că singurul „Învăţător” este Hristos (o subliniere
importantă într-o evanghelie didactică, aşa cum este
evanghelia după Matei). În 24:5, 23, Isus aduce discuţia
despre Hristoşii falşi, pentru că mulţii alţii vor veni să
înşele spunând „Eu sunt Hristos” (vezi şi Mc. 13:21; tema
hristoşilor falşi va reapărea în 1 Ioan, cu referinţă la
numele de antihrist).
În final, episodul judecăţii aduce din nou titlul în
atenţie, ca acuzaţie din partea marilor preoţi (26:63) şi ca
batjocură din partea soldaţilor din garda Templului
(26:68).
În final, Pilat întreabă de două ori pe iudei, în mod
ironic, dacă vor să le fie eliberat „Isus, cel numit
Hristosul” (27:17, 22; aici apare un paralelism lingvistic
cu Mt. 1:16), sau Baraba. Critica lui Matei asupra
conducătorilor iudei se face simţită în faptul aceste două
referinţe sunt ultimile în care Isus este numit Hristosul
în evanghelia sa. Un păgân, Pilat, este ultimul care,
ironic, recunoaşte că Isus este Hristos – în timp ce
conducătorii iudei îl resping. În continuare, nu apare nici
o altă referinţă la acest titlu – nici pe cruce, nici după