noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

54 TBNT
credincioşi, deoarece şi ei sunt numiţi „cel născut din
Dumnezeu”.
În 2 Ioan 1:3, Isus este numit de la bun început Fiul
Tatălui. Întruparea lui Isus este învăţătura care arată
dacă cineva îl are pe Tatăl şi pe Fiul, adică, acel ce ţine la
învăţătura aceasta arată că este, într-adevăr, mântuit
(1:9, cf. 1:7).
Fiul lui Dumnezeu în Apocalipsa
Apare în 2:18, ca prezentare a lui Isus pentru Biserica
din Tiatira („Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu care are ochii
ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama
aprinsă”). Descrierea face trimitere la tabloul din 1:14-
15, unde astfel, aflăm că este descris tot Fiul lui
Dumnezeu (în 1:13 El este numit Fiul omului). Aceeaşi
descriere apare şi în 19:12, unde, însă nu este pomenit
titlul, ca atare (există acolo, însă, o serie bogată de
apelative mesianice, de tip vechi testamentar: Cel
credincios, Cel adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu,
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor; o serie
asemănătoare apare şi în 22:16, unde Isus este Radăcina
şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de
dimineaţă). Există şi urme ale unei teologii lărgite a
filiaţiei divine (cf. 21:7).
CONCLUZII LA IOAN
Teologia lui Ioan despre Fiul lui Dumnezeu este o
teologie complexă, nuanţată, o teologie elaborată, o
teologie „de sus” cum este numită adesea (adică priveşte
la Isus din perspectiva întrupării, a divinităţii sale).
În evanghelia sa, Ioan subliniază faptul că, pe lângă
mărturiile ucenicilor şi ale lui Dumnezeu, şi pe lângă
mărturiile acuzatorilor săi, titlul Fiul lui Dumnezeu este
un subiect foarte important în însăşi învăţătura lui Isus.
Isus se prezintă pe sine ca Fiul al lui Dumnezeu, într-un
mod unic şi clar, indicând unitatea dintre sine şi Tatăl,
identitatea sa divină.