noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

136 TBNT
2 Corinteni 8:9, face aluzie la întrupare văzută ca o experienţă care a
adus cu sine o limitare temporară: s-a făcut sărac pentru noi, ca
să ne îmbogăţească.
Galateni 4:4. Şi aici se afirmă, ca şi în Romani, că Isus este născut
din femeie şi sub Lege (Romani, vezi supra, foloseşte o referinţă
davidică, pe când Galateni foloseşte o referinţă juridică, nomică).
2 Tesaloniceni 3:5 vorbeşte de caracterul lui Isus, de răbdarea şi
perseverenţa care l-au făcut să fie ascultător până la moarte de
cruce. La fel ca în 2 Corinteni 8:9, şi aici există o aluzie la
întruparea lui Isus.
1 Timotei 2:5-6. Domnul Isus este amintit ca singurul mijlocitor între
Dumnezeu şi om, omul Isus Hristos, heis mesites theou kai
anthropon, anthropos Hristos Iesous. Expresia, folosită din nou ca
o recitare de crez, are o greutate teologică foarte mare.
Mijlocitorul între Dumnezeu şi om, este omul mesianic Isus
Hristos. Se observă aici valoarea întrupării lui Isus în lucrarea de
salvare a omului. El rămâne după naştere ceea ce nu a fost
înainte de naştere: om şi Dumnezeu, aceste două dimensiuni
nefiind confundate dar nici separate.
2 Timotei 1:10. Isus este aici, Cel care a nimicit moartea prin moartea
Sa, şi a adus neputrezirea (învierea). 2 Timotei 2:8 recapitulează
datele esenţiale ale evangheliei în care intră şi moartea umană a
lui Isus şi învierea Sa: „Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui
David, înviat din morţi, etc.”.
O parte importantă a concepţiei lui Pavel despre
umanitatea lui Isus transpare din imnurile sale despre
Isus Hristos, din Filipeni, Coloseni, 1-2 Timotei. S-ar
putea argumenta că evidenţe arată că Pavel, cu cât
înaintează în vârstă, dovedeşte o tendinţă tot mai mare
spre exprimări poetice, paradigmatice, sentenţioase, de
tip „crez” sau „imn”.
Filipeni 2:6-11 cuprinde una din paralelele adamice clasice din NT. Isus
este văzut ca cel de al doilea Adam care nu repetă greşelile celui
dintâi ci este ascultător de Dumnezeu până la moarte, şi încă moarte
de cruce. Naşterea din linie davidică sau sub lege nu apare amintită
aici în nici un fel. Concepţia este generală, lucană chiar, din această
privinţă. Prin referinţa la părăsirea pentru o vreme a gloriei divine şi a