noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 71
înviere. Isus este respins de conducătorii poporului, dar
învie şi este numit Domnul – un domn universal, pentru
toţi, şi evrei şi păgâni (de observat că evanghelia lui
Matei se încheie Marea Trimitere din Mt. 28.19-20).
Luca
Luca nu aminteşte de titlul Hristos decât în 2:11, în
vestirea îngerilor către păstori, şi în 2:26, când arată că
lui Simon i s-a promis că nu va muri până nu îl va vedea
pe Hristosul Domnului. Primele menţionări lucane vin,
astfel, din sfera divină: Luca arată că Dumnezeu prin
îngerii săi şi prin Duhul său profetic (către Simion)
anunţă că Isus este Hristos, adică Mesia. Originea divină
a conferirii titlului mesianic lui Isus este o temă pe care
Luca o susţine bine în decursul evangheliei sale.
Tot în naraţiunile naşterii şi copilăriei titlul Hristos
este folosit strict ca titlu în 3:15, când Ioan Botezătorul
este întrebat dacă nu cumva este el Hristosul (vezi şi
Luca 7:18-23). Aceasta indică grija lui Luca în
sublinierea fondului istoric şi teologic iudaic al acestui
titlu.
Lucrarea lui Isus începe din capitolul 4, inaugurată
prin predica din Nazaret. Tot din acest capitol, apare şi
tema secretului mesianic, întrucât în 4:41 Isus le
interzice demonilor şi celor vindecaţi să mărturisească
faptul că El este Hristosul (temă sinoptică).
Marea mărturisire a lui Petru apare în 9:20, în format
simplu, ca în Marcu, dar cu o adăugire: „Tu eşti Hristosul
lui Dumnezeu” (în concordanţă cu începutul evangheliei,
Luca 1, unde se arată originea divină a atribuirii acestui
titlu lui Isus).
Ultima săptămână în Ierusalim (19-24) oferă contextul
mai multor întrebări şi mărturisiri privitoare la Hristos.
În 20:41 Isus ridică problema identificării lui Hristos cu
Domnul şi Fiul lui David (Ps. 110:1). Titlul apare din nou
drept cap de acuzare înaintea preoţilor, în 22:67. Luca dă
loc mai mare discuţiei şi răspunsului specific al lui Isus